sâmbătă, 31 decembrie 2011

La cumpana anilor




E timpul amintirilor frumoase!
Stau zilele trecute in sirag
Ca o ghirlanda stralucind in brad
Ca si fotografiile prin case!
 
Desi la tample am argint din stele
Desi mai scurte zilele imi par
In ochi imi arde viata ca un jar
Iar inima mi-e stol de randunele.
 
Inca un prag vom trece. Ca o ruga
Sa ne-nchinam pentru acei ce-au fost
Sa fim mai buni si sa vorbim cu rost
Si sa sorbim un vin de viata lunga!

Ganduri pentru ziua de maine

La multi ani, Oameni buni...


25 iulie 2012

La multi ani!

Superba melodie; precizez ca versurile apartin unei prietene de pe Neogen, Doamnei M!

Din copilarie...

Aho, aho copii şi fraţi

Aho, aho copii şi fraţi,
Staţi puţin şi nu mânaţi,
Lângă boi v-alăturaţi.
Şi cuvântul mi-ascultaţi.
 
Ia mai mânaţi, măi, hai, hai...

S-a sculat mai an,
Bădica Traian
Şi-a-ncălecat pe-un cal învăţat,
Cu şeaua de aur,
Cu nume de Graur,
Cu frâu de mătase,
Împletit în şase,
Cât viţa de groasă,
El în scări s-a ridicat,
Peste câmpuri s-a uitat,
Să aleaga-un loc curat,
De arat şi semănat.
Şi-a pornit într-o joi,
Cu un plug cu doispreceze boi.
Boi boureni,
În coadă codălbeni,
În frunte ţintăţei,
 
Ia mai mânaţi, măi, flăcăi, hai, hai...

La lună, la săptămână,
Îşi umplu cu aur mâna.
Şi el vru să vadă,
De-i dete Dumnezeu roadă.
Era-n spic cât vrabia,
Era-n bob cât trestia.
 
Ia mai mânaţi, măi, hai, hai...

Traian iute s-a întors
Şi din grajd alt cal a scos,
Un alt cal mai năzdrăvan,
Cum îi place lui Traian,
Negru ca corbul,
Iute ca focul,
De nu-l prinde locul.
Cu potcoave de argint,
Ce dă sporul la fugit.
Traian iute-a-ncălecat,
La Tinchin a apucat
Şi oţel a cumpărat,
Ca să facă seceri mari,
Pentru secerători tari.
Şi-altele mai mititele,
Pentru fete ocheşele
Şi neveste tinerele.
De urat, am mai ura,
Dar mă tem că va-nsera,
Pe aici, pe la dumneavoastră,
Departe de casa noastră.
Şi ne-aşteapte şi-alte case,
Cu bucate mai gustoase,
Cu pâine caldă pufoasă,
Cu vinul de viţa-aleasă,
Cu cotnar de Drăgăşani,
La anul şi la mulţi ani!

La multi ani, dragilor! Eu am venit cu "oratzia" (asa se numea, in satul meu, acest plugusor, si avea si o usoara variatie a versurilor, spre exemplu: "la moara la Hartza-partza / Un` se macina taratza"...), tot eu as vrea sa va daruiesc "mere sau bani", daca s-ar putea!
Sa ne intalnim sanatosi anul viitor!

La multi ani 2012!

Farmecul "naturalului"! 

Plugusor pentru toti cei ce trec pe aici, chiar si numai cu gandul! 
LA MULTI ANI  Tasha, Magda, Elena, Karina, D-l Mihai, la multi ani, tuturor celorlalti, cu respect si caldura!

vineri, 30 decembrie 2011

Petrecere de Revelion

ia loc, Singurătate!

ia loc, Singurătate!
e frig, în această viaţă de imagini şterse.
exil nostalgic, cetate episcopală ne-a prins.
ţesem pânza clipei mohorâte 
rembrandiind ca-ntr-o stampă.
avem deasupra stele, dedesubt întrebări.
suntem împovărate de ceaţă,
uneori de cîte un zbor,
sub poarta inimii, sub ninsoarea ei.
ochii proptiţi de aer, pleoape,
între cuvinte, norii cu ochi vii
ne poartă la tâmpla unui cer îngândurat.

ia loc, Singurătate!
nu suntem singure, pe câmpiile de gheaţă 
o lume de lacrimi se stinge,
sub gânduri arhi-tectonice eterne,
ca moartea piramidei 
o tristă privire ne-apasă, ne frânge!
aprindem lumânări ! 
Elena Toma

De ce "Cugir"

La aceasta intrebare, pusa de Doamna Elena Toma, raspund:

Cu gratia si al sau gir
Cum ca-n Ardeal posmagii-s moi
M-aduse-o doamna in Cugir!
Dadui de Dracu`! Chiar de doi!!!

Dorinta

video

joi, 29 decembrie 2011

Colind

Colind cu stea

Ionel Muscalu

Te tot caut stea de cer
Cu beteala albă-n ger,
Cu beteala roşă-n sânge
Cine stă şi cine plânge.
Te tot caut stea de humă,
Om de lacrimi şi de mumă,
Om de cer şi om de stea
După mare mila Sa.
Te tot cat, să te-mplinesc,
Stea de gerul pământesc,
Să-mpletesc cerul cu huma,
Să aduc în pântec muma,
Să alăpteze stea de sus,
Pruncul cel venit ce nu-s,
Să lipească huma mea
De împărăţia Sa,
Să lipească cerul meu
De iubire şi de-s eu,
Să aducă mai în mine
Cerul, huma, limpezime,
Ca să pot Să-L spun pe El,
Dumnezeu şi Prunc şi Cel
Dăruit să dăruiască,
Născut ca să ne iubească.
Stea de cer şi Stea de humă
Om din Tatăl nu din mumă
Om din ceruri ca şi noi
Doamne, adu-ne înapoi!
 
http://ionelmuscalu.blogspot.com/ 

La multi ani!

Există în decembrie o seară
Ce-a-nveşmântat cu taine-adânci hermina.
Desferecată şi-a uitat hodina
Şi-n cuget viu un timp imens măsoară.

Uităm vrăjiţi neliniştea şi vina
Şi pacea clipei peste frunţi coboară.
Ard ceruri vii în geamăt de vioară;
Cu mierea tainei s-a-nvelit albina.

Când se aştern brocarte de sfinţire
Pe rumenul colac stropit cu vin
Şi pe-un colind venind din nemurire,

Se-aprind uimiri la care-n veac mă-nclin,
Atunci mă nasc în staul cu iubire
Primind o stea prelinsă-n noi divin.

Adrian Munteanu  

Versurile sunt luate de aici:
http://elenatomaxxl.blogspot.com/2011/12/elena-toma-intr-un-nou-mai-bun-si-mai.html#comment-form

miercuri, 28 decembrie 2011

Comentariu pentru un alt blog

  Priviti aici, e cutremurator de frumos:

http://mihaiolteanuarts.blogspot.com/2011/12/mihai-olteanu-sgraffito.html

Asa as comenta:
Costache Ioanid


Baraba

Ai auzit vreodata, prietene, de Mine,
pe cind in largul lumii cutreerai semet
pe cind, cu lanci si scuturi, cohortele straine
te cautau sa-ti ceara al vietii tale pret?

Ai auzit vreodata, prietene, de Mine,
cind floarea tineretii isi scutura podoaba?
Ca sa te scap de lanturi, de moarte, de rusine,
Eu am murit pe cruce, in locul tau, Baraba...

Eu rasadisem pacea, tu semanai furtuna.
Si pe-amindoi multimea ne-a pus pe un cintar.
Minciuna cea din umbra alese-atunci minciuna,
tilharii cei cu vaza cerura pe tilhar.

Puteam sa sbor din lume, satul de-a ei urgie.
Si-atunci multimea oarba te-ar fi cerut degeaba.
Dar M-am gindit la tine, privind spre vesnicie,
Si am murit pe cruce, in locul tau, Baraba...

Te chem si astazi: Vino si vom strabate norii!
Te-am cautat cu lacrimi prin spini si bolovani.
Dar vremea e tirzie. Mijesc pe dealuri zorii.
Si ceru-ntreg te-asteapta de doua mii de ani.

De-ai sti ce neagra noapte si ce adinc fierbinte
va fi... cind suferinta nu va cunoaste graba...
Vei plinge totdeauna si-tii vei aduce-aminte
ca am murit pe cruce, in locul tau, Baraba!

marți, 27 decembrie 2011

Sfantul Stefan

La multi ani, Stefan(i)a, Stefan!
Sa va dea Dumnezeu sanatate, fericire, putere de a izbandi si bucuria iubirii!

Va rog sa intrati pe acest blog exceptional, pentru a va lumina sufletul cu imagini despre Sf. Stefan!
Karina, Multumesc!
 http://karina-lumeanoastra.blogspot.com/2011/12/sfantul-stefan.html

duminică, 25 decembrie 2011

Amintiri - Obiceiuri de Craciun

Bineinteles ca e vorba despre obiceiuri din tineretea mea; nu sustin ca sunt "cele adevarate", spun doar ca le traiam de parca eram in mijlocul unor supernove!


In timpul "mesei de craciun" mergeam cu steaua! Nu descriu "obiectul" dar vreau sa aduc aminte ca in plina "asuprire ateista" steaua era impodobita cu "poze" reproducand icoane, de o frumusete uluitoare! Paranteza: nu eram certati pentru ca mergeam la biserica, pentru ca ne impartaseam sau pentru ca ne inchinam! Am inchis paranteza!


Am avut norocul de a face liceul "la internat", ceea ce a insemnat un puternic "site" de socializare. Asa am avut ocazia sa vad ca putem fi prieteni chiar daca eram diferiti! Asa am vazut si ca in satul meu "colindul stelei" era diferit fata de cel auzit la colegi sau citit in manuale sau carti de etnografie si folclor.


Incerc sa il reproduc. 
Precizare: colindul era un fel de piesa de teatru, eram trei colindatori fiecare cu text propriu, intr-un dialog inchegat.


Colindatorul 1:
Eu sunt Irod, Irod imparat
Care pe-un cal alb am incalecat
Sabia in mana dreapta am luat
Si in Bethleem cand am intrat
40.000 de prunci am taiat
Dar pe Cristos  tot nu l-am aflat!


Colindatorul 2:
Ho, Iroade-Iroade, 
Ca nu s-a cutremurat pamantul de frica ta
Si nici de-a mea
Ci de-a lui Dumnezeu
Caci El e cel mai mare Imparat!


Colindatorul 3:
Eu sunt Craiul crailor de la rasarit
Caruia prin stea mi s-a vestit
Si prin stea mi s-a aratat
Ca s-a nascut un mare Imparat!


Colindatorul 1:
Prin ce s-a aratat?


Colindatorul 2:
Prin cantari!


Colindatorul 3:
Ia sa vedem!


Toti trei:
In orasul Bethleem
Veniti, boieri, sa vedem
Ca aseara s-a nascut
Mesia cel de demult.
S-a nascut pe fan uscat
De ingeri inconjurat.



Trei Crai de la rasarit
L-a `nchinare au venit
Daruri scumpe aducand
Si catre Cristos zicand:
Culca-te, Imparat ceresc
In staul dobitocesc

Ingerii Te-or lauda
Si marire iti vor da.

La anul si la multi ani!


Inchei, spunand ca atunci, demult, atat de demult incat pare poveste, mi-am cumparat (prima data in viata!) un glob stralucitor ce se punea in varful bradului si o carte, "Chira Chiralina"!
Brad nu aveam dar de atatea ori vazusem globuletul acela in vitrina librariei incat nu am rezistat...

Craciunul - o sarbatoare a familiei

Craciun fericit urez tuturor acelora care fac parte din "familia" mea, familia oamenilor obisnuiti, cu bune, cu rele, cu necazuri si cu sperante!
"Nasterea" sa fie semnul parasirii a tot ce a fost neplacut in trecut si sa fie semnul ridicarii privirii catre zilele ce asteapta sa ne lumineze ferestrele sufletului!
Eu, "Un om pe niste scari", va doresc liniste si lumina!
Doamne ajuta!

sâmbătă, 24 decembrie 2011

Amintiri... Frumoase imagini...

Amintiri...

In preajma sarbatorilor


In satul meu era mai simplu.
O singura odaie, timp de iarna. O lampa cu gaz prinsa de un cui in perete, la mijlocul camerei, sa fie lumina peste tot... Mama se invartea in jurul plitei, mestecand prin oale, saltand capacele sub care erau tinuti prizonieri balauri infricosatori, ce suierau si aruncau aburi pe nari de cate ori aveau ocazia... Mai adauga ceva, mai scotea ceva, murmurand descantece sau vraji, niciodata nu am stiut... De sub oale iteau limbi subtiri rosietice, croind pe tavan arabescuri ametitoare de aur inflacarat, si plita era in intregimea ei altarul magic al mamei, unde zilnic se faceau sau desfaceau tainele casei...
Tata croia cojoace din piei de oaie, cu gesturi largi, imvartind si rasucind blanuri mai albe sau mai sure, maronii sau baltate, micute sau uriase, cat pentru Sfarma-piatra... Noi eram imprastiati prin cele doua paturi, care cu abecedarul, care cu caietul de teme, cu ochii cu diagonala de un tol, absorbind imagini, vise, gesturi si culori. Cand ultima carte de scoala se inchidea, apareau povestile, calatoriile, razboaiele si domnitele pe la creneluri. Incet, incet, cobora linistea din tavan, ca un paianjen pe firul timpului... Difuzorul se culca si el, cu promisiunea de a fi primul maine. Respiratia usoara a somnului se intindea prin camera, lasand de veghe fata prelunga si trista a icoanei, deasupra unui sambure de lumina primit de la pitici, probabil, pentru ca era prea mic si nu se stingea niciodata...
Doar cainele patrula prin ger, spunand pe limba lui ca 'e liniste in cetate', bucuros ca nu trebuia sa poarte si felinar, luna cat mamaliga de sarbatori fiindu-i tovaras de nadejde...
Satul dormea, rastignit pe coasta de nisip, strajuit de copaci pietrosi, visand la sarbatorile de iarna…

Colindul meu





Ahoo, ahoo, prieteni dragi
De aici sau de departe
Pentru voi eu am in sac
Randuri scrise pe o carte.


Va astept de Mos Ajun
Sa ma colindati frumos
Eu in traista-am sa va pun
Zambetul si-un gest duios!




Mai sunt “mos” cateva zile.
Am sa ma retrag tiptil
Iar in anul care vine
Voi fi iar, ca-n vis, copil…


                 Craciun fericit!

vineri, 23 decembrie 2011

Autobiografie

SATUL
__________
Locul unde nu se intampla minuni. Pentru ca ele coexista. Cu satul. Cu albinele lui, ca niste oameni marunti, ghemuiti, slefuiti, dar avand sub sprancene universuri si sub talpi eternitatea...
Ce este satul?
Este o fiinta fabuloasa, intinsa pe o parte, cu umerii pe dealul de nisip, cu gleznele mangaiate de stuful baltilor...
Pietre nestemate ii imbogatesc stralucirea tainica: scoala, biserica, primaria, casa preotului, caminul cultural… dar si  “casa nebunului”, vazuta mereu de pe partea cealalta a strazii, cu frica si curiozitate fara sfarsit...
Fiinta asta fara chip are mii de chipuri... Frumoase ca fetele crude, stimate ca femeile, ghemuite ca batranele, semete ca salcamii, umile ca troscotul...
Si ce transformari permanente in nemiscarea cosmica! Satul a inceput ca un palc de case, inconjurat de miristi, de vanturi taioase si oi imprastiate ziua si adunate de amurguri...
Apoi s-a lungit, s-a latit, raspunzand obraznic soarelui din reflexii ale acoperisurilor de tabla alba, dupa ani de acoperisuri de paie cu vrabii sau de stuf cu randunele...