Enciclopedia Dacica

miercuri, 4 ianuarie 2012

Raspuns la o intrebare nerostita

Nici nu stiu de cate ori Carul Mare si-a rasucit oistea catre zenit sau a atins nadirul interior, atat de mult timp a trecut de cand am intalnit-o...
Era altceva; vorbea lejer, vorbea frumos, dialogul scanteietor ii era prins de reverul existentei ca o brosa trimisa din Olimp!
Cine a tras sforile sa ne reintalnim? Nici nu stiu, nici nu ma intereseaza! 
Bucuria reapropierii de ceea ce a mai fost candva, in precambrianul existentei mele, ma face sa admit evolutia altora si regresiunea mea in acest cyberspatiu.
Dar miturile si legendele relevate in orbitoarea lumina interioara a palidei lampi cu gaz din perete nu vor pieri!
Asdar, trec totul prin aceasta grila a sedimentelor universal recunoscute.


Am venit pe blogul tau, Elena, imbracat in speranta frumosului; fredonam "Rapsodia Romana", stiind ca nu se poate sa fie dirijor decat Sergiu Celibidache!
Debutul a fost pe masura asteptarilor dar programul e variat, intre "Hora staccato" si "fara numar, fara numar"  nu imi dau seama daca e un hiatus sau un contrapunct...

2 comentarii:

  1. aha ! la asta pot răspunde cu un mănunchi din gândurile mele:

    intrată în eclipsă luna părea un păianjen
    agăţat de cerul înclinat pe o margine
    rămaşi fără chip sub pelerina întunericului
    nu mai ştiam care dintre noi este cel adevărat
    pierduţi în înfăţişări fără identitate
    plutim deasupra pământului împovărat de blesteme

    în noaptea cu fruntea îngheţată
    încerc să te acopăr cu viul din mine
    adormit în unghere umbroase
    ca o rană cufundată în linişte

    ne vom regăsi în partea neprevăzută a lumii
    pe o margine de viaţă fără liman
    asemeni păsării zeu

    vom păşi unul spre celălalt
    cu tălpi desperecheate
    fără să ştim a cui oglindire suntem

    RăspundețiȘtergere
  2. rostirea nerostirii, aici:)
    http://elenatomaxxl.blogspot.com/2012/01/vasile-dumitru-raspuns-la-o-intrebare.html
    welcome !

    RăspundețiȘtergere