vineri, 10 februarie 2012

Cuvinte-n vesminte


  Reiau aceasta rubrica pentru ca am vazut cat de mult ii place unei distinse doamne care semneaza (cu mult curaj ardelenesc) cu numele real: "anonim"...

*****


Mentenanţa limbii române: trecerea de la "să-ţi fac şi să-ţi dreg", "la implementare"!

Cristian Teodorescu
 

Îmi plac cuvintele străine naturalizate. 
Mai dezmor
ţesc limba. 
În timp, unele rezist
ă, altele dispar. 
A ie
şit din uz cea mai mare parte a turcismelor şi grecismelor aclimatizate, de sus în jos, în Ţările Române. 
Fran
ţuzismele din limbajul administrativ al secolul al XIX-lea au rezistat fiindcă era nevoie de ele, ca şi cuvintele nemţeşti din limbajul tehnic. 
Rusismele din anii '50 ai veacului trecut au avut via
ţă scurtă. Nici nu se potriveau cu româna şi aveau şi conotaţii nasoale...
Dup
ă 1989, cine voia să pară pro-occidental începuse să anvizajeze şi să achieseze. Îl mai ţineţi minte pe Adrian Severin? 
Au ap
ărut apoi multinaţionalele, ai căror manageri nu ştiau româneşte, românul întors de la burse, care voia să-şi marcheze lingvistic întoarcerea din străinătate - şi reclamele în engleză.
Adjunc
ţii autohtoni ai şefilor de multinaţionale au început să vorbească o română pigmentată cu feed-back-uri şi locaţii
Secretarele nu-
şi mai spuneau decât manager assistant
M
ă aşteptam să fie vorba de crize de aclimatizare şi de micile noastre snobisme de cetăţeni ai unei ţări mici, dar vioaie. 
Nici gând.
S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuin
ţat pe la posturi de radio şi de televiziune, iar cuvinte româneşti cât se poate de utile sunt înlocuite prosteşte de persoane care stau prost şi cu vocabularul limbii române, şi cu gramatica ei. 
Tot soiul de absolven
ţi şi absolvente de Spiru Haret, cărora li se adaugă politicieni inepţi şi comentatori care par să-şi fi luat doctoratul înainte de a lua notă de trecere la română în liceu se dau în bărcile neologismelor, cu dezinvoltura prostului. 
Potrivit lor,nu mai avem prilejuri, avem doar oportunit
ăţi
Nu mai suntem hot
ăţi să facem ceva, ci determinaţi
Nu mai realiz
ăm, ci implementăm
Nu ne mai ducem într-un loc, ci într-o loca
ţie
Nu mai lu
ăm în considerare, fiindcă anvizajăm. 
Nu mai consim
ţim, ci achiesăm
Serviciul de între
ţinere a devenit mentenanţă
Ceva care
ţi se pare obligatoriu e un must
Nu mai avem speran
ţe, deoarece am trecut la expectaţiuni
Nu ne mai concentr
ăm, pentru că ne focusăm
Şi nu mai aşteptăm un răspuns, ci un feed back.
 

  Cu alte cuvinte, deţinem o oportunitate pe care suntem determinaţi să o implementăm într-o locaţie pe care am anvizajat-o, achiesând la o mentenanţă care e un must şi asupra căreia ne focusăm cu expectaţiunea unui feed-back pozitiv. 
 

  Altfel, când ies din rol, îi auzi cu câte un neaoş şi superior "Să-mi bag..."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu