Enciclopedia Dacica

marți, 14 februarie 2012

Viata la tara


  Nu trebuie sa fugiti, asa cum s-a intamplat in urma cu o suta de ani... Nu e H.G. Welles, e colegul meu A.I. (el e "senderul", vedeti ce cult vorbesc?):


  Întorcându-se de la coasă cu căruţa plină, taranul Vasile îşi mâna de zor calul...
În faptul serii fiind, îşi biciuia bidiviul din ce în ce mai tare, taranul Vasile fiind oleaca grabit.
  La un moment dat, sătul de atâta cotonogeală, calul se opreşte în drum, se întoarce către Vasile şi, cu o privire plină de expresivitate, îi spune:
- Măi, Vasile, dă-o mă-n aia mă-sii de treabă! Dai în mine ca un animal !... Nu te gândeşti că sunt şi eu din carne, că simt fiecare lovitură şi sufăr enorm. Ce dracu', mă Vasile !
   Auzindu-şi calul vorbind, îngrozit, taranul Vasile aruncă hăţurile din mâini şi o rupse la fugă peste fâneţe, livid la faţă.
Credinciosul lui câine îl urmă îndeaproape.
  La un moment dat, obosit, epuizat si confuz,  Vasile se opri şi se aşeză pe o piatră.
La scurt timp sosi şi câinele care, gâfâind, îi spuse:
- Bă, Vasile, să fiu al dracului, ce m-a speriat calul ăla când a început să vorbească !...
 
 
  Hmmm...  Ma intreb de ce numele taranului e neaparat Vasile...
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu