sâmbătă, 14 ianuarie 2017

Poveste


Într-o vreme când rumânii o duceau ca vai de ei,
Când "barbarii vedeau lucruri, iar grecii vedeau idei",
S-a născut în nordul țării, undeva, prin Ipotești,
Un copil ca toți copiii, cu-n destin ca din povești.
El prin iarbă-și purta pașii, însă fruntea-i era-n nori,
Aduna prin buzunare basme, doine, ape, sori,
Piramide, constelații, împărați și proletari
Ascundea-n piepții cămășii precum noi, mai ieri, bondari!
Codrii de argint, luceferi, flori albastre și scrisori
Învârtea sub bolta frunții, murmurând "memento mori"...
A luat, apoi, din sate, vorba noastră cea străbună
Lustruind din greu la stihuri, pân' ne-a dat limba română.
El, băiatul din poveste, tânăr ca odinioară,
Încă-i viu în Poezie, încă n-a-nvățat să moară...


8 comentarii:

  1. Frumos!Parca suntem din ce in ce mai putini cei, care amintesc de Eminescu.Numai bine iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos!
    Sper sa nici nu... invete vreodata sa moara. :)
    Saptamana minunata iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, bună dimineața!
      Și eu sper, normal!
      Toate cele bune, Doamne-ajută!

      Ștergere
  3. Frumoasă poveste elev caporal!
    Ai avut de la cine să înveţi şi sper că cei care ţi-au fost în preajmă să fi învăţat de la tine.
    Sănătate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Servus, Alex!
      M-am străduit și mă străduiesc, dar... urma alege!
      La mulți ani, vouă, și toate cele bune!

      Ștergere
  4. Imbratisari intru Eminescu! >:D< Multumesc!

    RăspundețiȘtergere