joi, 14 decembrie 2017

Psalm





Psalm

Zăpadă, frig și soarele cu dinți,
Un felcer și o moașă. Doi părinți.
Pe un dulap, în colț, acoperită,
Veghea icoana, mică și smerită.

Atunci am apărut, purtat de Tine
Și botezat, așa cum se cuvine.
Am plâns, am râs... Am plâns și m-am jucat,
De Tine, Doamne, poate am uitat

Și-am tot crescut, lângă părinții mei.
Erai acolo,-n spate, lângă ei,
Privindu-mă, toți trei, cu duioșie,
Cum mă-mplineam ca strugurii în vie.

Eu am urcat, părinții-au coborât
La rădăcina crucii, adânc, în lut.
Nu mă simt singur, Tată, sunt cu Tine
Și tot ce mi se-ntâmplă este bine!

E iarăși frig, e rece iarna vieții,
Dar Te revăd în raza dimineții.
La intersecția cu Tine, Doamne,
Am așteptat eu șase zeci de toamne...

6 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Bună dimineața!
      Mulțumesc pentru popas și lectură!
      Sărbători luminate să aveți!
      Doamne-ajută!

      Ștergere
  2. Simplitate si sensibilitate... Sarbatori luminate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vă mulțumesc pentru trecere și semnul lăsat, domnule Simu!
      Onorat de cuvintele dvs!
      La fel și dvs și familiei dvs!
      Cu respect!

      Ștergere
  3. Răsplata să-ţi fie înzecită!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fiecare zi e un dar, mă simt mai mult decât răsplătit!
      Mulțumesc pentru gândul bun!
      Doamne-ajută la toată lumea!

      Ștergere