miercuri, 14 februarie 2018

Viața




Viața

Ca o furtună, vara, pe câmpie,
Trecut-au anii tăi, copilărie!
Cum să descriu ce mare-i bărăganul
De la pârloage pân-la Caramanu?
O zi am mers cu tata-n car cu boi
Până la Jegălia și-napoi.
Pleca Maria la spitalul care
Îi alina durerea din picioare.
Ieșeam din curte chiar cu noaptea-n cap;
Sta luna în salcâm ca-ntr-un proțap,
Balon rotund de țiplă lucitoare
În care sta aprinsă-o lumânare...
Nici câinii nu lătrau, satul dormea
Și a rămas tăcut în urma mea.
De la troíță până la pădure
Lăsa căruța-n urmă două dâre;
Nisipul umed, doldora de rouă,
Se despica în sfori sucite-n două.
Deasupra, o găină porumbacă
Scurma în bolta-naltă și opacă,
Zvârlind pe canava, în depărtare,
Stropi albi de lapte și mărgăritare.
În urma carului, parcă legată,
Tăcută, mare, rece, îmbufnată,
Se ținea luna, care nu voia
Să stea în sat, s-o muște vreo cățea!
Apoi, din dreapta, noaptea s-a-nzecit
În hăuri de catran, un zid smolit,
Era pădurea, care mă-ngrozea
Cu crengi de beznă și de catifea!
Tăceam chitic, înghesuit în tata,
Doar luna mă privea, galbenă roată.
Aprinde tata înc-o mărășească.
Pe margini, bolta pare să pleznească.
Tușește tata, dă cu biciu-n boi
Și-apoi rostește, parcă pentru noi:
“- Iaca necaz, că și în cer sunt gropi!
S-a-nțepenit cu-o roată printre plopi
Căruța Lui de ținte lucitoare,
Snopul de stele prinse-n Carul Mare!
Am adormit, ca legănat de frică,
Și pânla gară nu mai știu nimica.
Maria a urcat în trenul care
S-a dizolvat în zarea ca o boare.
Sub soarele încins, rotund cuptor,
Boii pășteau, pe lângă drum, mohor
Și totul se învălmășea-n visare,
Carul – corabie, câmpia – mare...
Ca nucile primite-n sărbători,
Așa trecut-au anii următori,
Vârtej de locuri, oameni și copii,
Necazuri, griji, pustiuri, bucurii,
Albume de-amintiri... Și spic cu spic,
Mi-a tot sporit etatea. Sunt bunic
Și viața mea e un șirag de gânduri
Aliniate-aici ca via-n rânduri!

5 comentarii:

  1. Sanatos sa fii, si cei dragi tie sanatosi sa fie si albume mari cu amintiri sa adune si ei!
    Ce fain! Esti bunic! :)
    Un poem frumos, ce-mi pare a fi dedicat, cumva, unei minunate fiinte ce in familia voastra a poposit. :)
    Numai de bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună dimineața!
      Daaaa, sunt bunic! Mulțumesc pentru lectură și cuvinte! Și îmi cer scuze (iar) pentru impolitețea comunicării târzii, dar sunt prins până peste cap în proiecte "arzătoare"!
      Sănătate și fericire, ție și celor dragi ție!
      Doamne-ajută!

      Ștergere
    2. Nu-i bai ca nu ai timp pentru "raspunsuri". :) Ma bucur ca mai "apari" din cand in cand si, cu toate ca citesc mai tot ceea ce postezi, intervin rar in ultimul timp. De data aceasta am vrut sa stii ca ma bucur de bucuria voastra.
      Multumesc, la fel! Succes in tot ceea ce faci!
      Seara buna! Zi frumoasa! :)

      Ștergere
  2. Doamne, ce frumos spus.Mitică, esti un real talent! Succes,mai vrem asemenea amintiri!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună dimineața, Lili!
      Mă bucură mult vizita și comentariul, mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc! Copilăria și "perioada disco" îmi sunt cele mai dragi amintiri, și ești acolo, în tezaurul meu de tinerețe, tu, Mitică și toți ceilalți prieteni și consăteni!
      Despre talent, mai vedem. E doar nostalgia care "dă peste margini"! Noi, cei ce am trăit asemenea imagini, revedem, prin ele, anii și locurile de atunci! Mulți vor zâmbi la aspectul atât de învechit al rimelor, dar nu-i bai, nu caut publicitatea, eu îmi trăiesc viața și amintirile!
      Am văzut că m-a distribuit, pe facebook, și d-l Bucur. Deja sunt mai mult decât mulțumit, dacă am ajuns la sufletul unuia (sau al mai multor) consăteni!
      Salutări lui Mitică!
      Mulțumesc încă o dată!
      O zi bună să ai, să aveți!

      Ștergere