Am crezut în potențialul turistic al zonei Cugirului, înconjurate de plaiuri care te îmbie la excursii. Orașul nu are nimic spectaculos, este, la urma urmei, o colonie muncitorească, dar "mărginimea" este un tezaur etnografic și cu relief molcom, numai bun pentru plimbări în aer liber.
Există un grup de bicicliști care ne încântă cu fotografiile traseelor străbătute, există inițiativa domnului profesor Teodorescu, un iubitor al drumeției și al istoriei, dar eu mă gândeam la turismul ca mod de promovare a orașului și ca sursă de câștig! Câștig pentru oraș, nu pentru investitorii privați. Aceștia sunt, de aceea există pensiuni pe cele două râuri sau la Călene. Iar în grupurile menționate sunt reprezentative pentru tineri. Turismul ar trebui să fie pentru toți, inclusiv pentru vârstnicii dornici de mișcare.
De când sunt cugirean, se vorbește despre Wasserline. Știu scuza administrației, sunt două terenuri care nu pot fi expropriate. Bun, haideți să facem traseul până acolo, apoi ocolim cele două prorietăți! E simplu!
În sfârșit, se va asfalta drumul spre Poiana cu Goruni, e oficial! E normal, acolo se țin festivaluri de importanță regională șo dru,ul e ca vai de el...
Am propus un traseu turistic Tăul lui Nilă - Bucuru - Dealul Sasului - Valea Sasului - Mistrețul. Este frumos, este divers, are cătune, păduri, plai, un mic defileu, este complet, aș spune eu. Și la doi pași de oraș! Parcă văd o căruță cu doi cai vânjoși făcând traseul, plină cu turiști, făcând popasuri în punctele cheie, servind "specialitatea casei", primind mici cadouri hande-made!
E, dar mai presus de toate este Dealul Cetății! Ne bucurăm de existența unei cetăți dacice unicat prin necropola care a dezvăluit artefacte unicat în Ardeal, dar totul e acoperit de nepăsare. Nu există nici măcar marcaje, ca să nu mai vorbim de o potecă amenajată. Și iarăși spun, mă refer la excursionistul mediu, 50 - 60 de ani, care nu mai e sportiv de performanță...
Nici nu am făcut bine ochi în lumea reconstituirii istorice și mi-a zburat gândul la un "sat dacic"!
Am schițat un proiect și l-am trimis prin mail Centrului Cultural "Valentin Uritescu" Cugir.
Se întâmpla în 2021.
***
În atenția doamnei director al Centrului Cultural Cugir,
Diane Dobrean
PROIECT
“SATUL DACIC”
Motivație
Turismul reprezintă o latură importantă a economiei de astăzi.
Orașul Cugir este înafara rutelor comerciale și departe de centrele industriale, așa că dezvoltarea turismului ar trebui să fie în atenția administrației locale.
Obiective culturale atractive nu sunt în orașul nostru. Ne rămân două forme de manifestare în domeniu:
- Festivalul de dansuri și tradiții Poiana cu goruni;
- Fesivalul Singidava.
Pentru că primul este un festival cu vechime, mă voi referi doar la cel de-al doilea, care a avut ghinionul de a începe în anul de dinaintea pandemiei, așa că a rămas doar o încercare.
Repere istorice
Nu voi dezvolta subiectul, sunt lucrări scrise de istorici. Vreau să aduc în atenție fenomenul Reenactementului, mișcare care încearcă să prezinte istoria așa cum a fost, nu bazată pe legende și/sau filme artistice.
Probabil nemulțumiți de moralitatea actuală, oamenii se refugiază în trecut, acolo de unde ne alegem reperele, idoli militari, culturali sau politici. Suntem moștenitorii unui tezaur istoric, cetatea Singidava, foarte puțin pusă în lumină de către istorici sau cercetători, cu atât mai puțin în mediul turistic/economic.
Satul dacic
Avem foarte puține dovezi arheologice referitoare la locuințele dacilor, dar studiind relicvele rămase, unelte agricole, scule ale meșteșugarilor, piese metalice ale carelor sau ale harnașamentelor, putem intui simplitatea unui sat dacic. Asta ne ajută în amenajarea unuia, simbolic, folosind doar materiale din zonă, cu eforturi fizice și financiare minime.
Conceptul de “sat dacic” nu e nou și nu mă gândesc la conceptul oltenesc, acolo unde “dacii” locuiesc în condiții apropiate de vremurile antice, nici la cel de lângă Orăștie, bazat pe construcții din piatră, mă gândesc la un loc pentru spectacole, un loc atractiv, amenajat prin forțe proprii și cu materiale ieftine și accesibile, respectând criteriile de ordin estetic și istoric, un prilej pentru desfacerea produselor meșteșugarilor locali, și mă gândesc la produsele din piele ale doamnei Tălmaciu, la sculpturile domnului Muntean, la produsele culinare tradiționale, căciulile dacice ale lui Bogdan, obiectele de vestimentație antică ale asociației ENDA, etc.
Eu îl văd și ca pe un loc de “antrenament cu public” al tinerilor de la Cercul de teatru!
Componența:
- Casa căpeteniei;
- Casa preotului;
- Fierăria;
- Tâmplăria;
- Două – trei locuințe obișnuite.
- Turnul de pază.
Casa căpeteniei
Element important și central al satului, aici fiind expuse armele, scuturile, steagul, echipamentul de război, caii.
Casa preotului
Un fel de altar, cu un stâlp pentru ritualuri, cu toacă, masă de sacrificii, vatră, etc.
Case ale locuitorilor
Una poate fi fierărie, una poate fi tâmplărie. Ele trebuie dispuse în jurul unui loc larg, loc în care căpetenia antrenează bărbații pentru lupte. În fața caselor sunt tarabe cu exponate destinate comerțului. O singură alee circulară, între case și terenul de antrenament.
Satul trebuie împrejmuit cu gard, pentru acces controlat și pentru protecția construcțiilor între evenimente (spectacole).
Spectacole
Lunar, sâmbăta, între orele 19 și 21, în perioada de vară, când oamenii beneficiază de concedii și pleacă în excursii.
Activitățile se desfășoară normal. Căpetenia își lustruiește armele, fierarul face cuțite, tâmplarul face scuturi, preotul se învârte în jurul altarului, etc.
De la ora 19.30 căpetenia cheamă bărbații la antrenament! Exerciții fizice, lupte unu contra unu, demonstrații de luptă. Preotul face incantații, femeile își continuă treaba în gospodării, copiii privesc oștenii.
De la 20 pot fi activități culturale (să zicem), tinerele dansează, cântă, recită. La ora 20.50 preotul bate toaca, semnal de “închidere” a evenimentului.
Personal
O căpetenie și soția lui
Un preot și o preoteasă
Un fierar, soție, copil
Un tâmplar, soție, copil
Șase săteni, tineri, șase tinere.
Un total de 10 bărbați și 10 femei, un număr suficient pentru a crea atmosfera de grup și pentru a permite și eventualele absențe temporare, impuse de diverse situații.
Casele sunt simple construcții gen șopron, cu stâlpi de susținere și acoperiș de nuiele cu paie, pereții din nuiele și stuf. Partea dinspre “piață” rămâne deschisă, să fie vizibile interioarele unde sunt expuse obiectele necesare unei locuințe: masă, scaune, ulcior, căni, carpete, etc.
Tarabe în fața locuințelor, unde se pot vinde opinci, pileusuri, brățări, arcuri, scuturi, căni, etc.
Notă: gardul are doar o poartă de acces. Vizitatorii plătesc un bilet de intrare, banii sunt necesari dezvoltării și autofinanțării. Prețul biletului “permite” fotografierea, plus un cadou simbolic, o amuletă/steag/brățară care să reprezinte Singidava!
Când sunt evenimente cu public numeros, demonstrațiile de luptă (sau luptele cu eventualii “atacatori”, regizate) se desfășoară în câmp liber.
Corturile se pot folosi până la înălțarea locuințelor și la festivaluri (Toamna Cugireană, Poiana cu Goruni, Festivalul Cetăților Dacice, etc).
Materiale
Ținuta: opinci, ițari/fuste, cămăși, toate documentate de către specialiști.
O spadă, un arc, un pumnal (sica), o armură, un scut, o lance și un pileus pentru căpetenie.
Un tron (scaun impunător), decorat cu blănuri și arme, loc pentru fotografiat.
Scuturi, arcuri, falxuri, coase de luptă, pieptare, apărători de brațe ptr bărbați.
Stâlp funerar, trepied, ceaun, toacă, leagăn, ceară, cofă, masă (butuc) pentru sacrificii – preotul.
Nicovală, ciocan, foale, cărbuni, lemne, fiare, clești – fierarul
Masă de lucru, teslă, cuțitoaie, firez, topor, dălți, butuci, scânduri – tâmplarul.
Sape, greble, coase, ciubere, seceri, coșuri, vetre, ceaune – în două case ale sătenilor.
Un car.
Un cal legat la car, o vacă lângă o locuință.
Materiale și costuri aproximative
1
Gardul. E primul element pe care l-aș construi, pentru delimitarea zonei de interes și pentru protejarea materialelor.
50 stâlpi, înălțime 2,5 metri, grosime 10 cm diametru
150 m leațuri 4x2 cm
Stuf sau răchită pentru împletit gardul.
Sârmă pentru delimitat perimetrele atelierelor.
2
Casa
Peretele “din spate” poate fi gardul. Și câte un perete lateral de la casele preot, fierar, tâmplar, săteni, poate fi gardul.
12 stâlpi, înălțime 2,5 metri, grosime 10 cm diametru
18 leațuri 4x2, 3 m lungime
60 leațuri 4x2, 1,5 m lungime
Stuf sau răchită pentru pereți
Răchită și paie pentru acoperiș
7 mese
14 scaune
Blănuri, carpete, rogojini, opaițe, vase pentru apă, cană de lemn, străchini, linguri. Se pot procura de la târgurile de vechituri.
Casa căpeteniei ar trebui să fie toată din scândură, pentru a închide în ea echipamentul și armele.
6 prelate din foaie de cort, 3x2 m, de culoare verde sau maro, pentru protejarea de ploaie a materialelor din case. Pot sta rulate la streașină.
3
Tronul
La festivalurile la care am participat (Carnuntum, Sinaia, Medgidia, Iași), acest tron impunător e ca un magnet pentru turiști, care vor să se fotografieze pe el!
Inițial a fost încropit din baloți acoperite cu blănuri, apoi realizat din lemn masiv.
4
Carul
Cred că ar fi o piesă interesantă și credibilă. Există unul în Homorod, perfect funcțional, la un preț acceptabil. Calul (și vaca) pot sta legate la el, să mănânce fân.
5
Atelierul de tras cu arcul
Spațiu delimitat prin sfoară sau baloți, cu un paravan mare din nuiele în spatele țintei, pentru recuperarea săgeților.
Este un loc foarte căutat de copii!
6
Atelierul de călărie
Un cal sau/și un ponei, echipat cu șa, condus de un sătean.
Iarăși este un loc foarte frecventat.
Toate materialele lemnoase necesare construcției pot fi procurate de la ocolul silvic, la un preț acceptabil.
Gardul ar trebui să fie gata la primul eveniment, celelalte construcții se pot ridica pe parcurs, în timpul evenimentelor.
Ar fi neapărat nevoie de un utilaj pentru săparea gropilor pentru stâlpi.
Costurile cu personalul
Cu excepția gropilor, toate construcțiile pot fi făcute de către “săteni”. E realistic, e credibil, apoi apare o legătură interioară firească între “săteni” și sat, altfel îngrijești un lucru construit personal! Plus că totul trebuie întreținut și reparat, ulterior.
Bărbații care participă la construirea satului vor primi o sumă în lei echivalentă cu 6 euro/oră.
Bărbații care participă la evenimente și repararea/întreținerea satului vor primi o sumă în lei echivalentă a 4 euro/oră. Femeile, care nu participă la activități fizice de luptă și de gospodărire, vor primi o sumă în lei echivalentă cu 3 euro/oră.
În timpul evenimentelor, personalul are dreptul la o sticlă de apă minerală ori suc.
În deplasări ori festivaluri, costurile sunt calculate de către organizatorii acestora.
Regulament
Societatea dacică era structurată piramidal, tarabostele având autoritate deplină. Disciplina și ascultarea ordinelor trebuie să fie trăsătura de bază a “locuitorilor” satului.
Tarabostele trebuie să aleagă oamenii, cu semnarea unui regulament de ordine interioară.
Nu trebuie să fie în sat nimic modern, plastice, aparate electronice, elemente de ținută, ceasuri, cabluri, becuri, etc.
Sătenii trebuie să fie în sat cu 5 minute înainte de ora începerii, gata echipați.
La intrarea în sat, în exterior, va fi ghereta pentru bilete.
În curtea nr 2 trebuie să fie o toaletă ecologică. Tot acolo se păstrează bagajele, sticlele de apă, etc.
Notă
Pentru o bună coordonare din punct de vedere al reenactementului, propun o consultare cu Asociația ENDA din Alba-Iulia, coordonată de dr. arheolog Cătălin Borangic, specializat în istoria antică și ultra-specializat în perioada regatului dacic. Faptul că eu sunt membru al asociației e secundar, important este că asociația a participat la acest fenomen încă de la începuturi, ceea ce garantează credibilitatea și valoarea oamenilor și echipamentelor.
