Enciclopedia Dacica

duminică, 30 iulie 2017

Printre stele

 

  La a treia încercare, draperiile norilor au rămas strânse și fereastra albastră a cerului s-a deschis spre stele. Întâi am studiat terenul...

..."armamentul" de pe limia frontului...


 ... apoi m-am deplasat, hotărât, să mă lansez în spațiu ca Prunariu! Ori, ori!

  Degeaba am căutat pete în soare, eu am văzut doar una, alburie, care acoperea tot ecranul, adică vizorul!





 Privesc și ascult muzica din mine...





 Frumoasă! Adică frumoase, și Luna și melodia!






Aici este Saturn! O minunăție, văzută prin telescop, o stea oarecare, văzută cu ochiul liber!



 M-am simțit bine, m-am simțit tânăr, m-am simțit printre stele! Ca atunci când dansam după piesa asta!
Mulțumim, Lucian, mulțumim, Giovano!



duminică, 23 iulie 2017

Psalm






Mai trece înc-o vară, cu holde și cu maci.
De bluza tinereții tu, Viață, mă dezbraci
și-mi pui pe umeri haina maro. Cu ochii reci,
pe drumul înspre cețuri, tăcută, mă petreci.
Mi-e pasul șovăielnic, mi-e gândul liniștit,
tot ce-a fost scris în Carte, aici mi s-a-mplinit.
Și de mi-a fost cărarea cu pietre și noroi,
nu mi-aș dori o alta, nu v-aș schimba pe voi,
cei ce mi-ați fost alături, prieteni sau dușmani,
prin lunga depănare de timp. Șaizeci de ani
Am zgâriat cu brișca în lemnul sfânt al Tău.
Spre bolta înstelată privesc. Îmi pare-un hău
În care mă voi pierde, țărână din țărână,
Purtând în suflet Taina și-o lumânare-n mână.
Ajuns la poarta-n care cu pâine mă aștepți,
Am să Te rog, Părinte și Frate-al celor drepți,
să nu mă treci de ușa scăldată în lumină,
mai lasă-mă să umblu cu talpa goală-n tină,
să-mi mai amestec barba cu verdea iarbă-a Ta
și candela să-mi fie strălucitoare stea!
Am să Te port cu mine din Bucuru-n Mugești,
Am să Te-arăt cu mâna, știu că-n Călene ești
Și-n fiecare sfântă duminică Tu vii
Să fim cu toți la slujbă. Scripura Tu i-o ții
Părintelui, să-i fie istovul cu folos
și ne hrănești din Sfânta Treime, din prinos!

Sub bolta unduită, sub luna-n șolduri plină,
vreau să mă plimb cu Tine alături, prin grădină.
Mai lasă-mă, Părinte! Cresc strugurii în vie
Și-mi este încă vară sub haina cenușie...

joi, 6 iulie 2017

Olteanul


Au trecut ani de la prima întâlnire...
Nu aveam buletin de Cugir când l-am cunoscut și de atunci am rămas impresionat de ritmul vorbirii. Așa l-am trecut în telefon, Ion olteanul!
Îi din centrul Ardealului, dar am curajul să spun că este în primii trei pe țară la viteza de vorbire! Și, mai important, aud și înțeleg tot, ritmul nu deformează deloc partea importantă a cuvintelor, conținutul!
Știți cum ne salutăm?
- Salut, oltene! zic.
- Salut, ardelene! răspunde, cu un zâmbet întins sub ochii neastâmpărați.
De multe ori am trecut pe strada lui, de multe ori am fotografiat cabana. Poate că nu e nimic special în asta, cabana e în Cugir, nu pe râuri, cum au ceilalți. Specială e povestea lui, specială e priveliștea. Atunci, la primul popas în curte, cu berea pe masă, priveam dealurile, eram fascinat de priveliște și mă gândeam dacă voi fi suficient de norocos să ajun acolo unde îmi tânjeau privirile...


Acum priveliștea este în spatele pomilor fructiferi, Omul e același.













Ia să vedem despre cine e vorba (de fapt așa e în viață, când vrei să-l înregistrezi vorbind, are treabă! :) ):

Am depănat amintiri, am râs, am... pescuit! Da, că are heleșteu!









Așa-s întâlnirile frumoase, se termină repede. Dar se repetă des! Ioane, ține berea la rece!