vineri, 22 decembrie 2017

Învățător la munte

  Pe doamna Ioana Bordea o cunosc atât cât poți afla despre o persoană cu care ești în aceeași echipă, în campania de împărțit fluturași. Am auzit că e învățătoare în Mugești și am îndrăznit să întreb:
- Pot merge cu dvs. sus, la munte, iarna? Că vara este o excursie plăcută, iarna... parcă aș urca cu mașina!
- Da' cum nu, oricând! Dar va trebui să mă așteptați până termin orele, pentru întoarcere!
- Nu e nevoie, zic. Urcatul cu mașina e avantajos pentru că ajung repede, nu pierd timp de zi cu mersul pe jos. De acolo mă descurc, oricum nu cobor pe același drum!

   Și s-a făcut vară, și s-a făcut toamnă, ba, cum-necum, s-a făcut și iarnă! Ne întâlnim întâmplător.
- Ziceați că mergeți la munte...
- Ăăăăă, ce de treabă am! zic eu, pentru că, de, unde să găsesc loc în agendă între "vizionat film", "odihnă", "mers la magazin","odihnă", "vizionat film" și "somn"? Ziceți dvs, cum să fac???
Așa că a trecut iarna, a trecut și primăvara... și uite-așa dădu iar ninsoarea peste noi!
  Mai erau două zile de școală până la sărbătorile Crăciunului, când am dat mesaj:
- E posibil?
- Este! a venit răspunsul.
Și iată-mă, cu noaptea-n cap, pe coclauri.

  N-aș vrea să fiu șofer! Adică în asemenea situație, vreau să spun. Zi de zi, adică! Pământul e tare ca piatra, acum e încă bun, neted, dar mai sus, pe unde sunt izvoarele... hmmm, sunt curios! Și nici așa nu e "de bine" pentru șofer, praf se fac lanțurile de pe cauciucuri! Că fără ele nu se poate pleca la drum, oricând dai de gheață, o mică alunecare și valea din dreapta... brrr!

Lanțurile ca lanțurile, dar telescoapele, arcurile, bucșile și toate celelalte marafeturi, plus combustibilul... 

Gata, am ajuns! Școala!
 

 "Cancelaria", altfel de cum o știu... Pentru că o știu și ca elev, tras de urechi, și ca părinte, tras de urechi... Deh, viața cu cercurile ei!






Un spațiu care va fi amenajat în viitor și unde este nevoie de sprijin, de mult sprijin!



Un hol din care începe să se vadă munca depusă de doamna învățătoare, împreună cu copiii!


  O clasă ca o bijuterie! O clasă mai frumoasă decât multe altele "de la oraș"! De unde știu? Păi am fost cu ocazia diverselor "activități diverse", organizate de școli și de colegii!




Cadouri primite de la oameni din depărtări...


  Copii cuminți și frumoși, care au cântat colinde! Felicitări, copii, felicitări, doamna învățătoare! Stimă și respect!


 Poza de despărțire.
 De aici începe excursia!


miercuri, 20 decembrie 2017

Cruci


  O știu din copilărie! Era pe o mică moviliță, acum se scufundă în pământ. Era total nebăgată în seamă, departe de orice drum, acum... e la fel!

  Cruci de piatră, din județul Ialomița, aduse în Alba Iulia de părintele-stareț Ioan Cojanu, mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul, situată pe Valea popii.
 






Cruci de lemn din Ardeal, depozitate la aceeași mănăstire.



vineri, 8 decembrie 2017

"Scrisoare către Dumnezeu"


  Mai bogați cu o stea, mai săraci cu o voce...
  Este prima "plecare" din Cugiria care doare! 
  Eram "prieteni" pe facebook, ne salutam pe stradă, ne salutam la spectacole, vorbeam și râdeam la Casa de cultură, ori de câte ori treceam pe acolo. Doamna Rodica Florea mă invita la o cafea, ne adunam în jurul mesei și discutam de una, de alta...
  Era mereu veselă, avea mereu o vorbă bună. 
  Pe stradă se remarca de departe. Era înaltă, adică foarte înaltă, blondă, "trasă prin inel" și mereu la braț cu Eleganța!
  A plecat exact când nu trebuia, munca ei la Cercul de canto începuse să dea roade, aprecierile veneau de la concursurile de interpretare din orașe importante.
  Apropo, într-un orășel cât să încapă într-o straiță de mărginean, Corina a descoperit și șlefuit voci de excepție!

  A plecat între două spectacole, Ziua Națională (unde copiii ei au avut o prestație minunată) și Moș Nicolae...

  Acum, după ce șocul s-a mai atenuat, am înțeles de ce: Moș Nicolae, un bătrânel simpatic și cu inima blândă, i-a făcut cadou lui Dumnezeu (singur, acolo, în ceruri) o Voce care să-i cânte colinde de sărbători...

joi, 7 decembrie 2017

Se aud culorile venind!


Salonul Național de Artă UAP, 2017
Hotel Transilvania, Alba Iulia
Au expus: Marza Traian, Daniela Paleogianni, Adela Kostyal, Ileana Muntean, Victor Apostu, Catalin Muntean, Ioan Oniciuc (UAP Spania).

Tablouri ale pictorului Mârza Traian






Culori pastelate, catifelate. Un peisagist, un îndrăgostit de natură. Picturile te cheamă, te mângâie, te îmbrățișează.

Tablouri ale pictoriței Daniela Paleogianni

În orice tablou, detaliile sunt impresionante!
Primul tablou e gardul fabricii de armament, locul copilăriei pictoriței. Nervurile frunzelor, umbrele și pietrele de pe drum, căpița din zare, păpușile din leagăn, toate par a spune "suntem detalii, dar nu ne ocoliți, noi dăm adâncime expresiei, noi suntem cuvintele poveștilor din tablou"...

 Al doilea element remarcat este lumina! O lumină strecurată printre vițele de curpen sau printre crengile prunilor, în tabloul din Cânepi, o lumină "dreaptă", limpede, marmoreeană, nedistorsionată aici, în acest colț grecesc de lume spirituală. Un echilibru geometric și coloristic, o atmosferă de liniște, propice introspecției...


 Al treilea element este "albul". Nelipsit în toate tablourile, intens dar nu dominant, e ca o semnătură. Aici e chiar materie, este elementul structural al florii, al dansului, al valurilor, al balansului între realitate (tulpini) și speranțe (flori).

 Povestea, nelipsită din creațiile pictoriței! Despre copilărie (primul tablou), despre credință (cel de-al doilea), despre sine (următorul), despre mitologia greacă, fundament al spiritualității întregii umanități (acesta), despre destin (cel ce urmează)...

 Poveste, dar o poveste în culori, plecând de la clasicismul formelor și până la simbolismul elementelor componente, plus impresionantul poem adus locului natal, Cânepi! Despre tablou se exprimă, în cunoștință de cauză, și d-l Mârza:

Ultimul din prezentare e o fantastică împletire de culori, un marș (venire sau plecare?), o simfonie!

Tablouri ale pictoriței Ileana Munteanu


Impresionante culori, "tari", pregnante, impunătoare! Tablouri care, pur și simplu, îți ies în cale, obligându-te să le privești, să le admiri! ȘI SĂ NU LE UIȚI!
Departe de mine dorința de a fi cârcotaș, departe de mine ideea că am ceva de spus, iubesc pictura și pur și simplu am remarcat asemănarea: macii sunt foarte aproape de Luchian!

Tablouri ale pictorului Cătălin Muntean


Stimă și admirație! Ultimul mă duce cu gândul la "Valsul florilor"...

Tablouri ale pictorului Ioan Oniciuc, Spania

 Culori expresive, poate prea expresive! Eu simt atmosfera și siluetele lui Sabin Bălașa, aud vibrația coloristică din creația lui Van Gogh...



 Culori separate. Probabil maniera stridentă e o revoltă sau un manifest. Dali e mult mai puțin asimilat decât nordicul van Gogh...

Victor Apostu

Adela Kostyal

În concluzie, o expoțiție frumoasă, așa cum sunt și oamenii! Doamne-ajută, la cât mai multe!