vineri, 31 ianuarie 2014

Madrigal vegetal

Arde focu-n sobă, miaună motanul,
Văntu-aruncă-n geamuri neaua cu toptanul,
În halatul moale m-am învăluit,
Gramofonu-și toarce cântecul șoptit.
Calzi îmi sunt papucii și fotoliul moale,
Visul se-nfiripă și-a pornit pe cale.

- Într-o țară verde și îndepărtată...
- Moșule, nu-ncepe cu "a fost odată"?
-Las-mă acuma, vinul m-a-ncălzit
Și simt cum îmi crește pofta de... vorbit!
Într-o țară verde - voiam să vă spun -
Este o grădină zisă El-Durdun!
Ce-ntâlnești acolo! Tot ce te gândești,
Tot ce în salate ai vrea să găsești!
Neamul tot de roșii, rubinii planete
Își ridică-n soare ochii de cochete,
Mișună prin iarbă zemoși castraveți
Așteptând comanda: atenție - drepți!
Căpșunile multe își doresc, sfioase,
Dulci și lungi săruturi, tandre, grațioase,
Cartofi și ridichii, ardei și dovleci,
Toate îți fac semne - vrei să ne culegi?

Înspre mal de apă veghează înaltul
Și de viță veche prințul Amarantul,
Secole de-a rândul a fost anonim
Și de-acum popoare multe i se-nchin!

Însă-n centrul scenei, chiar sub reflectoare
Este o făptură ca ruptă din soare,
Cu obrajii roșii, zău că-ți sare-n ochi,
Zi ptiu-ptiu, ai grijă să nu o deochi,
Că dacă se-ntâplă - imediat te ard
Și îți întind chelea de berbec pe gard!
Are, dintre toate, gustul cel mai bun,
Este durdulia roșie Durdun!
Lumea o aclamă-n fiecare an,
Îl bate la rating chiar pe Suleyman!

Când o văd, cu gândul zău că fac păcate
Și cad în mătănii pe genunchi și coate.
Gândul meu se-nalță spre-al grădinii zeu -
Să-i simt carnea-n palme este visul meu!
                                       El-Cugireanu


NOTĂ
--------
Gramofon - aparat arhaic dar funcțional!
Se poate asculta vinerea, intre orele 21 - 24, aici: http://46.108.31.161:8000/listen.pls !
Propuneri sau reclamații doar la id-ul djsunradio@yahoo.com.

Notă la notă:
id-ul cela, djsunradio, o decedat... RIP și scuze pentru informația inexactă...

Simezele Cugiriei

Bun venit în Cugiria
Intrarea este liberă!

http://acrilice-pointpen.blogspot.ro/2014/01/copilarie.html
1

http://descoperatargovisteacumine.blogspot.ro/2014/01/totu-i-alb.html?showComment=1390804128966#c3249411959159341498
2
http://balaurdegradina.wordpress.com/2014/01/26/fragment-de-iarna/#comment-5833
3
http://ethos-nima.blogspot.ro/2014/01/blog-post_7159.html
4
http://silving.org/2014/01/27/oooohthis-is-so-cold/
5
http://iulisa.blogspot.ro/2014/01/miercurea-fara-cuvinte_29.html?showComment=1390973845821#c2739356231766362241
6

Nu este o poză "proprie" postatoarei dar e de milioane! Poza! :) De fapt toată seria de poze!
7
http://alexandrone.wordpress.com/2014/01/29/wordless-wednesday-cxliv/#comment-15059
8

http://descoperatargovisteacumine.blogspot.ro/2014/01/liniste-alba.html?showComment=1390975459811#c6404820539670754409
9
http://lichiresti.blogspot.ro/2014/01/miercurea-fara-cuvinte_29.html
10
http://ffllooaarreeaa.blogspot.ro/2014/01/de-sezon-miercurea-fara-cuvinte.html?showComment=1391005045394#c1033060838397578560
11
http://vulpitacalatoare.blogspot.ro/2012/03/grecia-peninsula-halkidiki-ruinele.html#comment-form
12
http://gianinaporojan.blogspot.ro/2014/01/miercurea-fara-cuvinte-ciucas.html?showComment=1391057406151#c8414609335980367161
13
http://fotodeinginer.blogspot.ro/2014/01/mfc_29.html
14

Zi grea! Unde să te uiți? La zâmbetul schițat de rescrierea micului prinț, din desenul lui Robert? Ce zice Robert? "Dacă nu am, eu creez stelele..."! Și mai spune că marea creatoare este copilăria, restul fiind... epigonism!
Pesajul!
Primul e de un impresionism fabulos, culori calde schițând sub hlamida polară palmieri... Nu sunt palmieri? Mie așa îmi par, van Gogh pictând în Cugiria cu dorul de Provence...
Alee în parc, marea și pârâul sunt mici bijuterii de spațiu și lumină! Dacă marea avea o corabie, sărea pe primul loc!
Diverse.
Porumbei, pisici, balaurii balaurei, copii și... musca! Musca e o pată de culoare, recunosc! Nu știu cum a zburat în postarea de miercuri dar acolo a avut succes! Că așa-s muștele, își bagă nasul peste tot! Până la apariția fluturilor și albinelor, e reprezentanta gâzelor pe simeză!
Bucuria copilului e copleșitoare! De aceea am și ales poza neclară, se apropie de pictură, nu credeți?
Lumina.
Ultima categorie de azi și cea mai plăcută mie. Turnul parcă e iluminat cu reflectoarele toamnei! Se vede ochiul de... inginer! A studiat Optica lui Leonardo și a lui Newton și iaca și poza de doctorat!
"Lumină în parc" este, pentru mine, favorita!
Week-end plăcut!

joi, 30 ianuarie 2014

Taina

În colțul cel mai vechi din țintirim
Pe unde suie drumul de hotar
Dormea de-un veac, sub un cireș amar
Un preasfințit vlădică, Gherasim.

A fost cândva și-o piatră căpătâi
Purtând în slove șterse mărturie
Cum că vlădica a intrat de-a dreptu-n rai.

Dar oamenii, neștiutori și răi
N-au priceput al pietrei trainic grai
Și-au pus-o la un han, drept temelie...

De-atunci, în locul ei,
Aprinde toamna candelă de scai
Și primăvara - lumânări de păpădie...

Apoi cireșul a murit și el.
Frunzișul, tot mai rar, mai subțirel,
S-a răsucit foșnind uscat în vânt,
S-a risipit, ca Toamna, pe mormânt.

În locul lui, norodul a-ngropat
O biată fată moartă cu păcat.
Au îngropat-o fără cruce, mai deoparte
Să-și poarte vina dincolo de moarte
Iar cu vlădica nu știu ce-au făcut,
Era, săracul, risipit în lut.

Acum, în colțul vechi de țintirim
Nu-i nicăieri vlădica Gherasim
Nici fată nu-i și nici cireș sălbatic.

Din tufe brumării de rozmarin
Se-aude-n nopți de vară un buratic
La creștetul mormântului străin.

Iar în tăcere și-n zădărnicie
Cenușa schivnicului, cuvioasă,
Se-amestecă încet, pe veșnicie,
Cu tânăr trup de fată păcătoasă.

Otilia Cazimir

miercuri, 29 ianuarie 2014

Mița și zăpada!



Ea e Mița.
Știți la ce se uită Mița? Nuuuuu??? Priviți aici!
 
Mai mare? Oooof, la morcovi cu voi! Iote și mai mare!
  Nici acum? Hai că sunt consultații oftalmologice gratuite joia, la... Nu am voie să spun, că acum nu mai e cu găleată și ulei!
Detaliu mărit la maaaxiiim!!!
http://silving.org/2014/01/27/oooohthis-is-so-cold/

Pentru echilibru, vizionați și filmulețul "Dulăul!"

Și acum scapă cine poate!

marți, 28 ianuarie 2014

Meloman sau melonIM?

Pe când eram emirul în discoteci versat
Zburam pe covorașul cu "Boney M" brodat.
Acum, cu barba albă, mai frecventez Locanta
Și am schimbat covorul cel vechi cu parapanta...
Meloman sau melonIM,
Răspunsul e la SoriN!

luni, 27 ianuarie 2014

Legendele Cugiriei


Balada prințesei
(ciclul swedenrode)

1
Cu vâsle-n pumnii uriași,
Cu bărbi până la brâu, vâslași
Cu pieptul lat și dur ca scutul
Și cu privirea cum e cnutul,
Se-ntorc în marele fiord
Tăiat în gheață, sus, în nord...
  

2
Se-ntorc de peste mări turbate
Cu valuri negre-nvolburate,
Ei vin din zări necunoscute
Umblând pe drumuri neștiute,
Cu spada-n dinți, cu lancea-n mână,
Ca o năprasnică furtună.

3
Ei nu vor aur sau fecioare,
Nu vor sipeturi cu odoare,
Stăpâna lor, acolo-n nord,
Pe malul recelui fiord,
Se stinge ca un fum în vânt,
Ca lumânarea pe mormânt...

4
Doar vraciul lor, bătrân ca veacul,
A spus șoptit: departe-i leacul...
Într-o grădină-n care Luna
Este și muza și stăpâna,
E-un fruct ca sângele pe nea,
Ca un brocart, rotundă stea!

5
Și-acum bărboșii urși din nord,
Prin ceața recelui fiord,
Aduc în sipet de santal
Și cu intarsii de narval,
Leacul cerut de-un vraci bătrân,
Uscat ca vreascul de alun.

6
Bătrânul clatină din plete,
Rostește vorbe pe-ndelete
Și simte inima cum bate,
Ca-n tinerețile uitate.
Zdrobește-n dinți rotunda stea
Și printre buze-i dă să bea
Rostind ușor: prințesa mea!

Emir Barbu

24 pe vechi!

Da, că eu așa serbez, mai târziu decât ceilalți!

Să ne imaginăm că e 24 ianuarie, seara. Ajung la Casa de Cultură și văd pregătirile intense!


Apoi ia cuvântul "vicele":
video

  Hora unirii a fost, (încă) este și (sper că) va mai fi cântată! Eu, personal, parcă nu am auzit niciodată un glas atât de copilăros dar plăcut, ca un izvor, ca un ghiocel! Nu mă întrebați dacă e alto sau soprană, habar nu am, ceea ce am simțit a fost ca o plutire printre culori! A, și mai e ceva! La spectacolul anterior am filmat... dirijoarea, dar aparatul meu era în greva luminozității și eu nu am știut! Am negociat cu el (cu aparatul) și a fost de acord să vedeți și voi cum și cât de ardent trăiește Corina alături de "copiii ei"!
  "Copiii ei" formează grupul "Do re mi", patru copii... de ce patru? Cinci cu Andra, șase, la urma urmei, căci profesoara Corina este nedezlipită!






  Aceasta a fost încălzirea! Urmează... urmeazăăă... o lungă repriză de admirație! Tot ce s-ar fi putut spune a spus Doamna Rodica Florea, la finalul spectacolului!










Cuvânt final!
Reverențe grupului "Do re mi", formației de teatru amatori, Corinei dar mai ales, MAI ALES
Doamnei regizoare MARIA!
Aplauze!