Camelia Morda Baciu este din Vinerea. Trăiește în Italia, vine de câte ori are posibilitatea. Anul trecut a debutat cu acest volum, versuri publicate pe facebook și adunate în volum. Cunoșteam o parte dintre ele, sunt versuri scrise de o persoană aflată departe de țară. Primăvara trecută a însemnat și debutul meu, pe 6 aprilie, la barul lui Billy. Acolo, în cafeneaua Turist Caffe am întâlnit-o prima oară; mi-a prezentat-o Billy, ei sunt veri. Mi-a plăcut atitudinea fermă, autoritară, dinamică, mi-au plăcut și mai mult planurile ei: un cenaclu, publicarea unei cărți, implicarea profundă și dinamică în activitățile cu caracter literar. M-am bucurat și am rugat-o să fie moderatoarea evenimentului meu, lansarea de care spuneam.
Perioada scurtă dintre evenimente a adus și o altă perspectivă asupra personajelor. Camelia era foarte mândră că evenimentul ei va fi coordonat de profesorul universitar doctor Dorin N. Uritescu, tot vinerean la origine, un colos al culturii contemporane, filolog, scriitor, estetician, membru al Uniunii Scriitorilor din România; domnia sa a fost cel care a supravegheat editarea cărții și promovarea autoarei prin prezentarea opiniilor asupra volumului, în cadrul lansării de carte, și prin publicarea de recenzii favorabile în reviste de specialitate. Faptul că "era deja cu un picior în uniune", pentru că urmau alte două volume tipărite în aceeași conjunctură, m-a făcut să fiu puțin reticent. Valoarea versurilor citite de mine nu (prea) concorda cu proiectul! Mă rog, părerea mea!
Trebuie să precizez câteva lucruri, pentru că se vorbește foarte mult despre mine, în secret: cum că mă cred buricul pământului, că nu accept părerea nimănui, că vreau să influențez pe cei din jurul meu cu opiniile mele, că manipulez persoanele din preajma mea... Așa o fi, doar că eu m-am comportat exact invers!
Am schimbat opinii cu Maria Trif despre versurile ei, păreri privind versificația, nicidecum subiecte ori teme poetice. Dacă volumul doi al Mariei este mai bun decât primul, cel de-al treilea este un reper local, un volum de poezii cu un limbaj liric propriu, cu o muzicalitate foarte bună, cu metafore surprinzătoare! Am spus și spun, actualmente Maria Trif scrie cea mai bună poezie din Cugir! Se subânțelege că scrie și mai bine decât mine, dacă admitem că și eu am încercări.
Împreună cu Maria Trif am creionat cenaclul Solaris. Pentru că era nevoie de o autoritate recunoscută, de o valoare literară, am apelat la Daniela Turlea din Săliște pentru coordonarea cenaclului (menționez că doamna Maria Tirenescu a declinat oferta, din motive de timp).
Odată cu apariția Cameliei în peisaj, m-am bucurat de ardoarea ei și am convenit, împreună și ideea fiind a ei, că se va înființa o mișcare artistică în Vinerea, al cărei lider va fi ea, nu eu!
Un alt punct, foarte important, care trebuie lămurit este că eu NU AM PREGĂTIRE în domeniul literar, niciodată nu am susținut că sunt în măsură să dau lecții! Ce pot să fac (și am făcut) e să arăt erorile de metrică, de rimă, de acord între subiect și predicat, de ortografie...
Cam astea fiind precizate, să vedem care este poezia care bate la poarta consacrării.
1.
Trei probleme observ eu.
Prima este rima, împerecheată și încrucișată în aceeași poezie, adică haotică!
A doua este despre propoziție. Cine să nu găsească ușile închise? Părinții? Că exprimarea este cel puțin ambiguă! Știu ce vreți să spuneți, că e la mintea cocoșului. E, uite că nu-i! Dacă era scris "Să nu fie închise, de vine careva" era clar. Așa, nu este. Ori poezia este un instrument de laudă a limbii literare, nu de împleticire a sensurilor! Că nici vreo metaforă ascunsă nu e, e o exprimare greșită, simplu.
A treia este despre titlu. Așa cum am susținut în postarea anterioară, "Drama dezrădăcinării" este o temă falsă, este o temă emoțională și atât, autoarea dorind compasiune și nu literatură. Aici recunoaște direct, ardelenește: a plecat hai-hui, nu a fost dezrădăcinată! Se va vedea și în alte poezii și (mai ales) în proza din volumul următor.
2.
Despre ritm e mai complicat, ar trebui să desenez accentele pe silabe, dar nici lungimea versului nu poate fi respectată? Orice poezie populară, orice melodie populară are melodicitate, fluență, cursivitate. Nici acest aspect nu este singular.
3.
Poeta a plecat din țară exasperată de politicienii corupți (scrie ea), și atunci nu e dezrădăcinare, e o plecare asumată spre zări mai bune! Ce fel de zări mai bune sunt alea "de răutăți pline"? Până la urmă, scopul iese la iveală, "cum ziceam"...
4.
E, aici e o mică uluială! Așa de multe poezii sunt încât nu mai știm ce strofe am folosit? Sau facem poezie după tipar? Luăm strofele și vedem cum se potrivesc? Aceleași două strofe le găsim și la pagina patruzeci, în poezia "Taci, vântule"!
5.
Pagina a doua din imagine, strofa a doua, versul trei: "Și a mele rugi fierbinți". Problemă de acord. Subiectul trebuie să fie în acord cu predicatul, cu atributul și cu tot ce se mai scrie în continuare! Corect era "ale mele rugi fierbinți". Nu e nevoie de studii superioare pentru asta, dar de gramatică - da.
6. Iată și strofele repetate!
7.
"Să fii stăpân pe sine"?
"Am învins lupta"?
Probabil e o lirică nouă, e clar că nu am pregătirea necesară.
8.
"Al spiritului zbor". Dacă este o eroare de tehnoredactare nu-i bai, dar sunt prea multe! În ce a constat măiestria celui care a supravegheat? Sau maestrul doar s-a prefăcut că este atent? De ce nu a reacționat autoarea? Întrebări fără răspuns normal, doar cu acuze ce vor urma...
9.
Aici chiar este un subiect de cenaclu. Cine poate sesiza metafora din formularea "forța siderală"? Eu cred că nu există, eu cred că este doar termen folosit după ureche...
10.
Mno, aici îi bai! Autoarea m-a pus la colț, prin mesaj privat, în care îmi spune să-mi văd lungul nasului, ea stăpânește două limbi... Graffiti vine din italiană și nu se scrie ca în carte iar acordul este (adică ar trebui să fie) în limba română și nu se scrie ca în carte.
11.
Aici e o confuzie generală. Ei, emigranții, "aleg", "dorindu-se", "urcă", "ajunși", "ridică". Până aici e bine, subiectul e la plural, predicatele idem. În strofa a treia cade cerul pe mine! Emigranții "a ajuns", "se abține"!!!
12.
Iarăși cenaclu.
Ochi obosiți privesc iarba. Corect. Nearticluat.
Ochii obosiți privesc iarba. Articulat.
"Ochi-mi obosiți" este o formulare stranie, străină mie.
Am ochi obosiți e una, ochii-mi sunt obosiți e alta! Parol!
Doamna profesor Luminița C. a spus că trebuie să ne bucurăm de cei care ostenesc în căutarea frumosului. Bineînțeles că sunt de acord! De aceea m-am și bucurat de apariția Cameliei în peisajul de la Capșa. Este nevoie de persoane care trec de bariera timidității, este nevoie de grup, este nevoie de cenaclu, cenaclu ca un spațiu al dialogului, nu al lecțiilor! Nu am avut și nu am nicio problemă personală gen competiție, nici nu poate fi competiție în domeniul creativității, aici fiecare e propriul etalon. Dar dacă facem afirmația că iubim limba română și patria, scrierea corectă e minimul necesar!
Doar ca persoană care a citit multă poezie, spun că în carte sunt multe repere frumoase ca intenție: dragostea de țară, iubirea față de copii, dorul de părinți și de satul natal. Temele sunt de aplaudat! Dar de la intenție la fior liric se întinde un spațiu sideral!
