marți, 14 iulie 2026

Sudiți, strop de Bărăgan

 

Mâine ar fi fost zi de sărbătoare, pentru că e ziua în care s-a născut cea care a fost Ileana Hogea, fiică a satului Sudiți.
Iată ce scria domnia sa cu prilejul a 200 de ani de atestare documentară a satului nostru
:

"Ce-aș fi fost, dacă nu eram ceea ce sunt, cu Voia Bunului Dumnezeu?

Aș fi fost, negreșit, tot fiica satului, însă, rămasă pe loc, sub cerul senin al Sudițiului, ca toți ceilalți pui de țărani, care au ținut vie ființa Sudițiului prin munca și statornicia lor. Litania mea proprie, la plecare din sat, la 14 ani, când încă nu trăsesem ușa după adolescență, cu îngăduință, sună așa:

 Căință, căință

Dacă-aș fi rămas copil al Sudițiului,

Mi-aș fi desfăcut geana

La cel dintâi cântat al cocoșului.

Mi-aș fi spălat obrajii

Cu stropi de rouă, uitați de Noapte peste Fire.

Mi-aș fi clătit gura cu suc de mere acre

Din mărul de lângă tâmpla casei.

Palmele mi le-aș fi frecat cu busuiocul

Purtător de sănătate – „Lemnul lui Dumnezeu” –

Rezemat de Icoană.

Bucuria de a trăi aș fi spus-o păsărilor și dobitoacelor,

Pe care le-aș fi adăpat și le-aș fi hrănit,

Într-un gest de ofrandă.

Apoi, dacă-aș fi rămas copil al Sudițiului,

Aș fi ascultat chemarea Pământului și a Aerului

Ca să deslușesc semnele zilei senine,

Și să plec departe, departe,

Să mă pierd în câmpie.

Îngerii de-ar fi plâns peste case

Aș fi rămas locului, cuminte,

Și aș fi așezat roua lacrimilor

La rădăcina fiecărui răsad

Ursit ca să crească

Și m-aș fi minunat de cât de frumos râde Firea.

De s-ar fi stârnit furtună

Și tunete s-ar fi ivit,

Aș fi amuțit, închinându-mă la toți Sfinții,

Mătănii aș fi făcut,

Numărând bătăile inimii speriate.

Vânt nebun de-ar fi fost,

Aș fi privit, temătoare,

Cu gândul la ierburile din luncă,

Aplecate, la trecerea lui, ca într-o Rugăciune.

Și, mai ales,

Dacă-aș fi rămas copil al Sudițiului,

M-aș fi lăsat pradă Soarelui,

Aș fi stat așa, cuprinsă de dogoare,

Ca într-un brâu,

Și truda mea m-ar fi înfierbântat și mai tare.

Fericită,

Aș fi simțit mii de mărgăritărele sărate

Lunecându-mi peste chipul frumos,

De n-aș fi mai știut

Care sunt de la Soare,

Care de la Pământ,

Și care de la Suflet!”

 (La Sudiți, în a 15-a zi a lui Cuptor, Anul Milei Domnului 1950, când am plecat la Școala Pedagogică de Învățătoare, Călărași, să devin învățătoare)

Să mulțumim Moșilor, Strămoșilor și Părinților de sub glia Sudițiului că ne-au ales pe noi să fim urmașii lor, cei frumoși. Să-i pomenim, ca să trăiască! Amin!

„La Mulți Ani”, Sudiți – satul nostru drag, leagăn iubitor!"

Ileana P. Hogea-Dinsudiți

 ........

Comuna Sudiți, Ialomița, este locul de origine pentru o serie de personalități marcante din România, cunoscute în special în domenii precum pedagogia, științele agricole și filologia. Cele mai importante nume sunt:

- Apostol D. Culea (1882 - 1949)

A fost un pedagog și publicist de seamă. A avut o contribuție esențială în reorganizarea sistemului de învățământ din Basarabia pe baze naționale după unirea din 1918;

- David Davidescu (1916 - 2004)

Inginer agronom de elită și membru titular al Academiei Române. A lăsat o amprentă profundă asupra cercetării agrochimice din România;

- Ileana Hogea-Velișcu (1936 - 2022)

Profesor universitar, scriitoare și una dintre cele mai importante specialiste în limba și literatura chineză din țară. A absolvit Universitatea din Beijing și a predat la Universitatea din București;
- Constantin Bucur – învățător, director de școală;
- Alexandru Andrășanu – geolog de talie mondială, profesor universitar.

Județul Ialomița a dat naștere multor personalități de prestigiu care au marcat cultura, artele, știința din România. Am “adunat” personalități din localitățile apropiate și pe cele pe care le cunosc, direct sau prin intermediul platformelor virtuale.

 Albești

Radu I. Vulpe, prof.univ., arheolog, istoric.

 Bucu

Laura Văceanu, profesor, traducător, eseist, poet.

Ion Marin, profesor universitar, jurnalist, prozator, editor.

 Cocora

Aurel Anghel, profesor și poet, reprezentant al intelectualității locale care a contribuit la dezvoltarea culturală a comunităților din Bărăgan.

 Făcăeni

Ștefan Bănulescu a fost un reputat scriitor, eseist și jurnalist. Proza sa (precum volumul „Iarna bărbaților”) surprinde magistral atmosfera mitică a Bărăganului și a zonelor dunărene. Numele său este purtat astăzi de Biblioteca Județeană Ialomița.

 Fetești
Gheorghe Ionescu, pictor, gravor și profesor universitar de seamă. A studiat cu mari maeștri precum Camil Ressu și a expus cu succes atât în țară, cât și în străinătate (Viena, Praga).
Ion Vlad, artist plastic, sculptor, membru al Academiei Române.
George Călin (pseudonimul lui Gheorghe Călin), poet, publicist, editor, diplomat.

Loredana Alina Stan, profesor, poet, eseist.

 Ion Roată
Gheorghe Dobre, licenţiat în istorie. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România.

 Movila
Elena Bolânu, cadru didactic, poet.

Lucia Moroianu, pedagog, poet.

Maria Chivăran, cadru didactic, poet, prozator.

Valeriu Stoica, artist plastic.

 Ograda

Ionel Perlea, compositor, dirijor, profesor.

 Săveni

Elena Ruxandra Petre, profesor, doctor în filologie.

Victor Strîmbeanu, general, publicist.

 Slobozia
Ion D. Lăzărescu, inginer, profesor universitar.

Mircea Dinescu - poet, publicist și dizident politic din perioada comunistă.

Romeo Aurelian Ilie, profesor, publicist, poet.
Mihai Ungheanu, critic și istoric literar, editor, senator.

Vali Șerban (pseudonimul Vasilicăi Șerban), documentarist, scriitor.

 Țăndărei

Paul Georgescu, critic literar, romancier și profesor universitar, o voce influentă în peisajul literar postbelic.

George Cătălin Petre, profesor, artist plastic.

 Urziceni

Emil Străinu, general, doctor în științe militare, publicist, scriitor SF.

 Vlădeni
Rică Răducanu, sportiv de performanță.

 Pentru că nu e născută în județul Ialomița, dar a venit pe aceste meleaguri încă din copilărie, o menționez și pe doamna Loredana Florentina Dalian, scriitor,  membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

 



joi, 22 ianuarie 2026

Lotusienii, decembrie 2025

 A fost o întâlnire foarte frumoasă, cu amintiri interesante. În copilăria mea, nu aveam brad, era foarte scump (cred, nu ne permiteam), dar grâul încolțit și ramura de măr existau, așa cum a spus și doamna din Apuseni! Amintirile mele sunt din Bărăgan.








vineri, 16 ianuarie 2026

Cenaclu

 Avem cenaclu! O bucurie foarte mare. Luna viitoare se împlinește un an de la întâlnirea în care s-a stabilit înființarea cenaclului. 
În februarie 2025 am fost chemat la Centrul Cultural pentru o discuțe. Eram patru persoane: doamna Diane Dobrean, directorul Centrului Cultural, doamna profesor Luminița Cebotari, consilier local, eu și Angela. S-au discutat principiile. Câteva zile mai târziu am făcut grupul de WhatsApp și grupul de facebook. La prima întâlnire a grupului s-a votat și numele, "Cugiria". Numele a fost stabilit prin numărarea bilețelelor pe care fiecare a scris o propunere.
Avem cenaclu, dar activitatea lui este extrem de anevoioasă. Cea mai grea problemă este a conducerii cenaclului. În momentul înființării, doamna Luminița a propus ca eu să fiu "dirijorul", doamna Diane a fost de acord. Am spus, atunci și acolo, că propunerea este neviabilă, în grupul celor câtorva scriitori este o furtună a orgoliilor. Părerea mea a fost ca lider să fie doamna Luminița. 
Tot la prima întâlnire s-a discutat și "conducerea". Doamna Luminița a spus care a fost ideea inițială, dar s-a întâmplat exact ce am spus, toată lumea s-a ferit de o asemenea posibilitate. Ba a mai fost o idee nefericită, aceea de a conduce prin rotație, câte două luni. Adică toată lumea să se simtă importantă, dar nimeni să nu-și asume nimic. 
Eu am propus ca să adunăm creațiile lunare, să avem "material" pentru o publicație măcar anuală. Până acum, zero, după un an...
Mi-am dorit să scriu despre fiecare membru al cenaclului, așa cum văd eu lucrurile. A funcționat cu primii doi, următorii trei abordați au refuzat să dialogăm. 
Maria Trif este o poetă foarte bună, cu impact mare și în cercuri literare din Sibiu și București. Asta știu eu din frânturi de dialog, auzite. A invitat doi scriitori importanți din București care au venit, au filmat, au plecat. Atât. Nicio continuare, niciun sprijin, nicio scriere despre cenaclul nostru. Poate o fi, dar nu văd eu. E important să văd eu? O fi în pagina ei. Ar fi foarte bine, dar ceea ce vreau să spun eu este că cenaclul nu este al meu, este al orașului. Mi se pare că cenaclul este folosit ca încă un punct în CV-ul personal, poeta nu vrea să sprijine viața literară a comunității. Nu e o condamnare, așa văd eu lucrurile.
Nu ar fi normal să apară ceva în pagina cenaclului? 
Camelia Morda Baciu, ziarist, scriitor, poet, membru în redacția unei reviste literare regionale, publicistică în România și în Italia. Personalitate, clar. 
Dar niciun rând în cenaclu, măcar despre cenaclu! Mă scarpin în cap. Probabil eu nu înțeleg. 
Doamna Luminița este o somitate! A fost prezentă la toate lansările de carte, cunoaște foarte bine toți membrii cenaclului. Mi se pare normal să fie "șefa", dar mi se pare și mai normal să apară măcar lunar cu text în cenaclu, în care să analizeze creațiile apărute. 

Aseară s-a discutat despre activitățile culturale ale anului în curs. La capitolul "Discuții", am ridicat problema sprijinului. Nu mă refer la apariția acelei reviste anuale, nici nu am fi avut ce aduna, nici nu s-a ocupat nimeni. M-am referit la promovare. Cenaclul se numește "Cemnaclu Cultural", nu se referă numai la cei câțiva care scriu poezie. Daniela Paleogianni a avut expoziție la Alba, are activitate săptămânală cu "micii pictori". S-a reflectat activitatea aceasta în cenaclu? Dar la nivel de Centru Cultural? 
Aceeași situație cu domnul Vasile Palfi, un reper muzical cugirean. Este invitat la Alba, la Cluj, e invizibil la Cugir, cu excepția colindelor de la brad... 
Și acum două detalii importante, zic eu. 
"Fiecare se promovează singur", mi-a replicat Daniela Paleogianni, un artist de excepție și o persoană implicată în cenaclu. Da, dar nu despre asta era vorba. Nu despre promovarea mea am vrut să bat șaua, ci a comunității! A cenaclului!
Avem ziar local. Măcar o pagină să fie rezervată cenaclului. Avem radio local. Măcar o oră să fie rezervată cenaclului. Cu o activitate dirijată și susținută, de aceea avem comisie pentru cultură, de aceea avem Centru Cultural. 
Știu că o să se spună "A, asta a urmărit!", dar putem face comparație cu alte forme de cultură. Ce fonduri merg la fanfară și la taraf? Dar la teatru? Dar la istorie? La folclor? Ce promovare au aceste laturi? 
Fără nicio urmă de revoltă sau supărare pe ceva sau cineva, ci doar cu admirație: Care e viața literară la Alba? E un oraș prea mare pentru comparație? Perfect, haideți să privim la Orăștie și la Sebeș!
Cam asta am vrut să spun. Și la prima ședință ne vom risipi în urări și pupături.