Au trecut treizeci de ani de când ne-am întâlnit prima oară.
Un oraș de câmpie, o cazarmă sfâșiată de vuietul viscolului ori de cel al avioanelor, geruri, sobe împodobite cu bocanci puși la uscat...
Un cadru (încă) tânăr care voia să nu se abată de la rigoarea "cerințelor de partid și de stat" simultan cu o existență tumultoasă în lumea SF-ului, a muzicii, a exprimărilor individuale, un (alt) tânăr coborând printre dealurile încărcate cu meri, obligat să iasă din sfera lui de liniște și meditație, un altul plin de energie, încărcat de vise, obligat să pășească pe realitate dar cu capul în lumina artisticului, cu educație superioară celorlați dar cu atât mai apropiat, mai firesc...
Amintiri despre discuții purtate în același birou, despărțiți de paravanul de placaj al preocupărilor diferite dar cu intarsii comune, amintiri despre misiuni cazone, în care duritatea obiectivelor era atenuată de dialogurile dintre oameni...
Dan Toma, Vali Barbu și subsemnatul, într-un loc dezbrăcat de uniforme!
