Triptic pentru iubire

 

  Am văzut postarea care invita la concurs. Nu am simțit nevoia să particip, nu am gândit că tema aleasă este suficient de reliefată în încercările mele poetice. 

  În ultimele zile ale perioadei de înscriere, două sau trei, am zis că nu am nimic de pierdut, e doar o (auto)verificare. Cam ca la rubrica "Poezia zilei", acolo unde se publică anonim și textul e comentat din varii puncte de vedere.

  Pentru că regulamentul de participare admitea și poezii publicate, am ales "Acuarelă" din două motive. Unul vizual, culorile toamnei se împletesc în portretul femeii iubite și unul auditiv, întreaga poezie e ca o baladă, curge, susură, "Un cântec ce trece pe stradă"... Așa mi-am zis eu. Am mizat pe tabloul emoțional al poeziei.

Acuarelă

ca un zbor

liniștit,

de cocor,

îți e mersul pe stradă.

ai în geantă

frunziș de livadă,

te-mbraci în arome

de pruni, de caise,

de piersici zdrobite

în teascul cu vise…

zâmbetul tău e furat

din tainic alcov de palat

iar ochii-s o verde otravă

cu stropi de lumini prin dumbravă,

mă poartă prin flăcări de vară

spre marea cu stele de seară.

urcați pe o creastă de val,

plutim, roi de fluturi, spre mal

și iarăși, în zori, un cocor

își leagănă mersul ușor

cu aripi verzui, de livadă,

un cântec ce trece pe stradă.

 

  A doua propunere a fost interesantă. Aici am privit Femeia prin fereastra religiei. Ea este un dar, ea este Darul, ea este Raiul în care găsim alinare...

 

Vino

 Țărână uscată în căuș de piatră,

În cerc învârtit, în cerc nesfârșit.

 

Atingere lină, boare mă alină,

Mă scald în lumină.

Cine m-a mișcat din cuib neumblat?

 

-Am pe ochi năvod, lasă-mă să văd!

 

Nori s-au risipit pe cer împânzit,

Valuri se ridică, stropi de soare pică,

Ramuri se îndoaie, curcubeu în ploaie...

 

-Am fost mut și surd, lasă-mă s-aud!

 

Tril de ciocârlii se țese-n tării,

Vântul se rotește și-n trestii foșnește,

Cânt de leagănare se-nalță spre soare...

 

-Din cer sau din tină, vino și m-alină!

 

Brațe de femeie sufletu-mi descheie...

 

 A treia propunere în concurs a fost tot o poezie nouă, nepublicată (până acum, ca și "Vino") și este un elogiu adus iubirii mature, iubirii care poate părea ridicolă în ochii tinerilor, dar care este de o profunzime, o culoare și un farmec greu de descris... Veți trăi și veți vedea! 

Văi

 Întâi – o lucire,

Fir împletit

Printre pietre și brusturi,

Subțire.

 

Apoi,

Năvalnică, obraznică,

Se frânge-n cascade,

Cu păstrăvi desenând acolade.

 

Pe verdea tipsie,

Mozaic fremătând de dropii și soare,

Mângâie sâni de fecioare,

întrecându-se cu norii

În alunecare.

 

Tihna e-n albastrul adânc,

Printre bărci priponite în setci,

Când barba colilie,

Arsă pe-alocuri de-o toamnă sălcie,

Se-amestecă-n raze de lună,

Unduind printre nuferi

Ca-ntr-o fântână.

 

Ridurile sufletului,

Inelele arderii și devenirii,

Sunt văile prin care a curs

Apa iubirii...

 

  Juriul a decis că poeziile mele merită treapta a doua! Mai mult decât onorant, o bucurie imensă m-a cuprins, mai ales că ele descriu ce se întîmplă acum, aici, în viața mea!

   Mi-ar fi plăcut să aflu care dintre poezii a atras atenția sau ce elemente le-au dat valoare. 

   Mulțumesc juriului, mulțumesc organizatoarei, doamna Mirela Minuța, mulțumesc Ilenei!