marți, 5 mai 2020

O femeie frumoasă

  Au trecut ceva ani de la prima întâlnire. Ani frumoși, ani cu multe realizări deosebite: îndrumarea și tehnoredactarea a două volume de versuri, numeroase apariții în cadrul mișcării cultural-artistice "Laborator cultural", participarea la ședințele cenaclurilor "Solaris" din Cugir și "Lucian Blaga" din Sebeș, promovarea de la Academia doamnelor, Alba Iulia, invitarea în echipa dacilor din Alba și a celor de aici, din Cugir, prezența la nenumărate evenimente desfășurate în barul lui Billy (sau "Capșa de Cugir")...
  Toate au fost șterse cu buretele în vara trecută, dintr-o mișcare. Nu-i bai, am făcut totul din plăcere și cu plăcere, necazul vine de la virulența cu care aruncă noroi asupra mea! 
***
Primul volum, cu o groază de personalități pe subcopertă, varză în interior!
 



Volumul al doilea, coordonat de mine, cu nume grele semnând prefața și postfața.

 Ce scurtă este veșnicia... 

 Volumul al treilea, apreciat de poeți mari, promovat inclusiv de cenaclul "Astra" din Sibiu. Mă mândresc!


***
  Să vedem cronologia faptelor.
1) Aprilie 2019. Dublă lansare de carte, Maria Trif și eu. În toate ocaziile, eu am alergat, anunțat, lipit afișe, promovat pe facebook, invitat fotograf, mă rog, cam tot ce trebuia. Locul evenimentului? Capșa, evident! Maria Trif nu zice nimic, dar merge la Centrul Cultural, cu intenția de a face lansare singură, acolo. Nu m-a deranjat cu nimic, asta e, fiecare face așa cum simte. Ea era la a treia carte, eu la prima, clar era o diferență între noi. Nu știu de ce demersul ei nu s-a materializat, cert este că s-a întors și lucrurile au decurs conform organizării. A, evident, am simțit bobârnacul, dar ce puteam să fac? 
2) Iunie 2019. A doua mea carte, la Capșa, evident! Maria Trif invitată, evident. În prezidiu sunt doamna Luminița Cebotari, Angela, Claudia, Hermina, Eva și eu. Claudia ne anunță că suntem invitați la Muzeul Literaturii din București, pentru a ne prezenta cărțile, Maria Trif și eu. Perfect!
 Rezolvarea e aparent simplă, mergem patru persoane cu o mașină, adică Maria cu soțul și eu cu Angela. "Cazarea nu e o problemă, zic, am cumnat în București, stă la casă, are trei dormitoare, e ca și rezolvat"! 
Toate bune, numai că răsucirea apare iarăși. Maria Trif spune că va veni singură! E, asta nu mai e bine! Cumnatul singur, Maria singură, eu aparent singur, clar era loc de făcut supoziții cu nemiluita! "În acest caz, spun, cazarea la cumnatul meu iese din schemă. Fiecare se descurcă!"
***
  De aici începe haosul. Am primit mesaj de la ea în care îmi demonstrează cât de josnic sunt, și începe cu cea de-a doua lansare de carte a mea, lansare la care nu a făcut parte din prezidiu! Și cum de era Hermina în prezidiu, o bețivă, o așa și pe dincolo... Și nici la masa de după nu am invitat-o, incredibil! Sunt un om de nimic!
Mno, asta e... Nu am răspuns, așa cum nu am răspuns niciodată, timp de un an de zile. Ce să răspund? De ce? 
  A urmat un val de urâțenii despre Angela, persoana care a alergat extraordinar de mult pentru organizarea dublei lansări de carte din aprilie, persoană la care a fost în casă, persoană pe care a lăudat-o cu șapte guri, ca apoi, brusc, să fie catalogată ca "o profitoare"...
  Sunt atât de multe de spus că-mi vine să urlu!
3) Sunt invitat de Ucu să am propria emisiune la radioul local. Sunt onorat, dar lucrurile nu au mers până la capăt, din motive obiective. Îmi face deosebită plăcere, însă, calitatea de invitat al Herminei, împreună cu doamna profesor dr. Luminița Cebotari, emisiune în care vorbim despre întâmplările frumoase din orașul nostru.
  Bun până aici. Într-una din zile eram la Capșa cu mai mulți prieteni, la o bere. Era prezentă și Hermina în grup. Întră Maria Trif și merge la Hermina, cu care dialoghează mai mult timp, gesticulează și râd împreună. Normal, firesc. Numai că, după aceea, Hermina spune că Maria a venit să o roage să facă o emisiune în care să-și prezinte cartea. Iarăși nimic anormal, în aparență. Numai că mi se aprinde un bec. Adică dacă eu merg în emisiune la Hermina sunt un profitor și ea, Maria, o sfântă? Unu la mână. Doi la mână: eu NU am cerut emisiune, nu am cerut să fiu invitat. Trei la mână: hopa, Hermina nu mai e o bețivă? O persoană de ultimă speță? Așa scrie Maria în mesaj, nu o spun eu!
  Tac, nu e treaba mea. Doar am contabilizat și atât. Ei bine, Maria Trif continuă o campanie de murdărire a mea, mai ales că se formează o adevărată echipă de amazoane, toate înflăcărate de dorința de a mă vedea nimicit!
  Am scris, într-un cenaclu literar, o poveste modernă în care doar am nuanțat povestea celor trei purceluși. Povestea există, nu am inventat-o eu. Morala poveștii este clară, purcelușii înving lupul pentru că sunt uniți! Nuanțele mele sunt minime, adică numărul lor e mai mare, cinci, iar ideea (majoră) este că purcelușele (asta e, am respectat adevărul!) au o trăsătură comună: toate m-au lăudat înainte de iunie 2019, toate au trecut la revărsarea de abjecții, după! "Și au trăit, fericite, până la adânci bătrâneți", se termina basmul modern! Niciun cuvânt urât, nicio referire la viața personală, doar uimirea (amară) la cât de repede și de profund s-au răsucit!
  Nu vă spun ce a urmat! Furtună! Casandre dezlănțuite! Nebunie!
4) Hai că nu o mai lungesc, este oricum inutil. Adică nu e chiar inutil, eu mai pierd puțin din puținul pe care îl am, dar dacă asta îmi e soarta, merg cu ea mai departe!
  Într-un comentariu, aici, sunt catalogat de Maria Trif ca "lipsit de inimă". Nu sunt argumente, nu sunt fapte, nu sunt radiografii, sunt doar vorbe! Și pentru că nu mi-am dat seama cui aparține comentariul (a te semna înseamnă, totuși, onoare, ceea ce nu e cazul), îmi trimite mail în care dă cu noroi simultan în mine și în Angela! 
  Am baleiat mai bine de o lună până să îi spun Herminei despre mesajul Mariei. Nu, nu a fost o faptă frumoasă, dar eu doar m-am mirat cum de una și aceeași persoană are o non-valoare absolută atunci când vorbește cu mine și este o personalitate a orașului atunci când ea, Maria, are nevoie! Mesajul nu l-am făcut public, am vorbit cu Hermina și atât. Ce a făcut Maria? E, altă calimeră! 
  Tot mai bine de o lună e și de la primirea mailului, în care precizează că ea este și va muri o persoană frumoasă, pe când alții (altele)... 
  Dacă frumusețea nu este întreagă, nimic nu e! Dacă un zâmbet forțat ascunde miros de ceapă, numai zâmbet nu e!
  Dacă succesul înseamnă abordarea persoanelor prin orice mijloace, inclusiv prin poze trimise pe WhatsApp, nu e de mine! O să fiu și mai puțin decât sunt!

 Poza nu este compromițătoare! Nu cred că ar fi fost trimisă, dacă ar fi fost așa! Nu aș fi folosit-o! Apoi este doar o replică la afirmația publică despre "neamul nefrecventabil al scatiilor", pe lângă multe altele! Sper să nu fie nevoie de alte replici. Îmi aduc aminte despre postarea publică în care făcea un fel de sondaj despre corectitudinea de a spune sau nu ceea ce știi despre un prieten, "pentru că de fapt îl ajuți, nu?" Ce de comentarii au fost acolo...
În fine!
  Când dai lecții, înseamnă că ai autoritatea morală să o faci!

Doamne-ajută!