Rapsodia unei zile triste
Gabriela-Mimi Boroianu
Şuieră printre uluci nebunul
Crivaț, coborât de peste deal.
Spulberă de pe căpiță fânul
Şi, flămând, nechează ca un cal.
Prin uluci de gard şi-ascute glasul
Şi prin hornul caselor pustii,
Le pândește lupilor popasul
'n marginea potecilor din vii.
Şi cu ei se-ntrece la urlat,
Noaptea, când pe cer se-arată luna,
Ce sinistru e bătrânul sat...
Nu-l colind-o umbră... măcar una...
Spulberă zăpada aşternută,
Şi lovește-un ochi ciobit de geam,
Casa însă nu-i răspunde... mută
Tremură o frunză pe un ram.
Se întoarce, se-nfuioară supărat,
Ulițele satului certând:
- Unde sunt copiii de-altădat'
Ce zburau pe sănii chiuind?
Dă cu umărul în porți închise,
Lacătul răspunde zăngănind,
În ferestre lămpile sunt stinse,
Nu se-aude-un câine hămăind...
Dădu roată-n jur cu ochi cerniţi,
Domolit de crengile-ngheţate -
Clopoţei de vânt îmbătrâniţi
Ce purtau colidul unei şoapte.
Se opri-ntr-un cap de ulicioară
Şi-ascultă-n tăcere resemnat
Noaptea peste sat cum se coboară...
Iarna-şi cerne stelele-aşezat. ....
.......
Un fior de fum agață luna
De bătrâna casă din chirpici,
Unde-şi duce veacul tristă buna,
Un cățel bolnav şi doi pisici...
Mi-am propus să ierarhizez primele trei poezii prezentate în cenaclu, un clasament întocmit după gustul meu și cu puterile mele. La urma urmei, sunt un cititor, am rămas un cititor și mai cred că am calitățile unui om obișnuit, adică îmi place să compar tot ce întâlnesc. Conștientizarea este comparație, la urma urmei! De fapt, ce nu este comparație? Per total, așa, ca un grafic, mi s-a părut că luna a început vertiginos, cu creații deosebite, apoi am început să mă distanțez de cele citite.
Mi-a plăcut, categoric mi-a plăcut “Nefireasca întâmplare” a lui Ex, dar nu am aplaudat! Când asculți “Charly” cu Santa Barbara și “Prietenia” formației Cromatic nu aplauzi la fel! Așa este și la poemul lui Ex, totul, dar TOTUL este Minulescu! Sunet, ritm, respirație, decor, conexiuni, visări... Îl cred că nu s-a gândit nicio clipă, dar este cam același lucru cu Luceafărul! “Melodia” poemului este atât de cunoscută încât orice încercare de a schimba cuvintele, oricât de filozofice sau nemuritoare ar fi cele noi, nu vor depăși stadiul de pastișă!
Foarte frumoasă vibrația “Diapazonului iubirii”, o armonie deplină între formă și conținut, o concizie metaforică diamantină! “Ceas troienit”, “flori de tăcere”, “cânt nesupus”, “mai tandru ca moartea”, “lieduri de ape”, “pietre albastre”, “ca macul mă frâng” și preferata mea, “dar mâine nu-mi stai”! Felicitări, doamna Sere!
“Mee too” mi-a plăcut, citită la vremea destinderii. Categoric are miez valoros, categoric este o reușită, dar este doar o uvertură! Opera va urma!
“Trăsnaia” domnului Preoteasa este perfectă pentru comparație cu opera lui Topârceanu, “prea bună ca să fie minoră, prea slabă ca să fie o capodoperă”! Este soră cu “Mee too”! Am reținut-o printre laureate pentru perfecțiunea formei!
“Rapsodia unei zile triste” mi-a înseninat ziua, atunci și acum! Așa cum am spus în comentariu, este ICONICĂ! Reverență!
“Coplanarea” încă nu a aterizat! Ciudat “efect secundar”, plutesc pe aripi de admirație!
Mai sunt prezente “în sală” două poeme, “Zeii uitați” ai doamnei Mira Minu, care surprinde prin noutatea ritmului (pe lângă celelalte aspecte care m-au atras) și “Grija” doamnei Mifhaela Gudană, cea care a dat startul!
Clasamentul lunii ianuarie 2021:
3) Diapazonul iubirii – Nicole Sere;
2) Coplanarea – Ionuț Pande;
1) Rapsodia unei zile triste – Gabriela-Mimi Boroianu.
Greu de ales între locurile 1 și 2. “Coplanarea” este creația unui maestru al cuvântului, al îmbinării cuvintelor, al studiului îndelung. Am ales “Rapsodia” pentru decorul nemuritor, pentru sufletul îmbrăcat în straie populare, pentru “copilul universal” care se regăsește în acest teribil poem!
Felicitări tuturor, felicitări, doamna Gabriela!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu