Arcadia

 

  Un sat frumos, un sat curat, un sat condus de un gospodar! Între multele cruci și icoane văzute pe pereții caselor și "ochii" din acoperișuri, am ales aceste arcade ca fiind simbolice pentru Rășinari! Multe, frumoase, dovadă a măiestriei și iubirii de frumos!

            Casa

  Casa cuscrului, adică.  De mult timp îl văd pe facebook manevrând BCA-uri, pietre pentru fundație, bârne sau găleți cu mortar! "Eh, reclamă!", îmi ziceam. Ei bine, m-am înșelat! Toată curtea a fost un șantier. Nici acum nu e gata, dar omul ăsta a făcut DOAR cu mâinile lui porți, fundații, pereți, acoperișuri, instalații, terase, trepte, grădina! Totul este aranjat, spațiul este exploatat la maxim! Și așa, ca să mă oftic, din spatele casei are o panaramă fantastică: dealul și satul! Adică totul!

 

Frăguțe pe zid! Nimic nu a rămas la voia întâmplării.

 

Un trandafir cu floarea care își schimbă de trei ori culoarea de la boboc la înflorirea maximă!

 

Primăvara bate la ușă... în octombrie!

 

Așa butuc gros am mai văzut doar în copilărie, și cred că nici nu era atâta...

                Satul

  După masa protocolară (doamna Mariana este o bucătăreasă perfectă!), am plecat să vizităm satul. Adică eu fiind "turistul" iar ei, cuscrul și Gabi, copilul, fiindu-mi ghizi.

Biserica este pictată pe exterior!

Arcadele! Eu, să fiu primar acolo, le-aș inventaria!

Se vede Sibiul în zare!

Jos pălăria pentru respectul față de înaintași! Mormântul mitropolitului Șaguna!

  Am crezut că este o scară, așa cum am văzut la Călene sau în Maramureș. Nu, nu este o scară, este un sandâc! Sandâcul este așa, un cadru din pari lungi și subțiri care se pune peste coșul căruței și pe el se pun paiele! Așa aducea tata paie din câmp, de la treieratul grâului. Paiele erau folosite în grajd, așternut pentru animale, sau la făcut focul în soba oarbă! Nu știu cum se numește aici, nici nu am întrebat, dar e clar că e folosit la căratul fânului.

La poartă, nepăzite!

"Ochii" de care vorbeam la început.

"Fântâna lui Făt-frumos"!

 

Stimă și respect pentru primar și pentru cetățeni! O localitate foarte mare, bine întreținută! 

                

             Vecinul

  Vecinul lui Ion Ștoflea, "cuscrul" și gazda noastră, e un iubitor de lemn și de istorie! Și harnic și gospodar! Aceleași calități le are și Nelu, el doar de acum încolo se va ocupa mai mult de partea "artistică" a casei. Oricum, jos pălăria pentru ce am văzut în curtea vecinului!

                La nuci

  Plecăm spre Păltiniș. În drum, trecem pe la "moșie", un teren în pantă, mare, unde nucii și merii fac ce vor ei. Aproape în joacă, era să umplem portbagajul cu nuci!

Cuscrul a vrut să culeagă o pară. Dă cu bățul, para se desprinde de pe creangă și se rostogolește, se rostogolește, se rostogolește... până în râpă! Mai scutură una și fuge după ea!

                Păltiniș

  Drumul spre Păltiniș este un exemplu de drum european și de oameni civilizați! Nimeni nu a îngrădit marginea drumului sau malul râului, totul este curat! Pensiunile par niște castele. Drumul este ca în palmă, cu pistă pentru biciclete. Din loc în loc sunt amenajate locuri de popas. Vă recomand să faceți aici instruire, stimați consilieri locali, nu în Europa!

Scorușul! Puteam să pariez că e arbore aclimatizat!

                Întoarcerea

 Seara ne-a prins în Sebeș.

Dincolo de nori e Cugirul!

Et in Arcadia ego!

Sfârșit