Cenaclu

 Avem cenaclu! O bucurie foarte mare. Luna viitoare se împlinește un an de la întâlnirea în care s-a stabilit înființarea cenaclului. 
În februarie 2025 am fost chemat la Centrul Cultural pentru o discuțe. Eram patru persoane: doamna Diane Dobrean, directorul Centrului Cultural, doamna profesor Luminița Cebotari, consilier local, eu și Angela. S-au discutat principiile. Câteva zile mai târziu am făcut grupul de WhatsApp și grupul de facebook. La prima întâlnire a grupului s-a votat și numele, "Cugiria". Numele a fost stabilit prin numărarea bilețelelor pe care fiecare a scris o propunere.
Avem cenaclu, dar activitatea lui este extrem de anevoioasă. Cea mai grea problemă este a conducerii cenaclului. În momentul înființării, doamna Luminița a propus ca eu să fiu "dirijorul", doamna Diane a fost de acord. Am spus, atunci și acolo, că propunerea este neviabilă, în grupul celor câtorva scriitori este o furtună a orgoliilor. Părerea mea a fost ca lider să fie doamna Luminița. 
Tot la prima întâlnire s-a discutat și "conducerea". Doamna Luminița a spus care a fost ideea inițială, dar s-a întâmplat exact ce am spus, toată lumea s-a ferit de o asemenea posibilitate. Ba a mai fost o idee nefericită, aceea de a conduce prin rotație, câte două luni. Adică toată lumea să se simtă importantă, dar nimeni să nu-și asume nimic. 
Eu am propus ca să adunăm creațiile lunare, să avem "material" pentru o publicație măcar anuală. Până acum, zero, după un an...
Mi-am dorit să scriu despre fiecare membru al cenaclului, așa cum văd eu lucrurile. A funcționat cu primii doi, următorii trei abordați au refuzat să dialogăm. 
Maria Trif este o poetă foarte bună, cu impact mare și în cercuri literare din Sibiu și București. Asta știu eu din frânturi de dialog, auzite. A invitat doi scriitori importanți din București care au venit, au filmat, au plecat. Atât. Nicio continuare, niciun sprijin, nicio scriere despre cenaclul nostru. Poate o fi, dar nu văd eu. E important să văd eu? O fi în pagina ei. Ar fi foarte bine, dar ceea ce vreau să spun eu este că cenaclul nu este al meu, este al orașului. Mi se pare că cenaclul este folosit ca încă un punct în CV-ul personal, poeta nu vrea să sprijine viața literară a comunității. Nu e o condamnare, așa văd eu lucrurile.
Nu ar fi normal să apară ceva în pagina cenaclului? 
Camelia Morda Baciu, ziarist, scriitor, poet, membru în redacția unei reviste literare regionale, publicistică în România și în Italia. Personalitate, clar. 
Dar niciun rând în cenaclu, măcar despre cenaclu! Mă scarpin în cap. Probabil eu nu înțeleg. 
Doamna Luminița este o somitate! A fost prezentă la toate lansările de carte, cunoaște foarte bine toți membrii cenaclului. Mi se pare normal să fie "șefa", dar mi se pare și mai normal să apară măcar lunar cu text în cenaclu, în care să analizeze creațiile apărute. 

Aseară s-a discutat despre activitățile culturale ale anului în curs. La capitolul "Discuții", am ridicat problema sprijinului. Nu mă refer la apariția acelei reviste anuale, nici nu am fi avut ce aduna, nici nu s-a ocupat nimeni. M-am referit la promovare. Cenaclul se numește "Cemnaclu Cultural", nu se referă numai la cei câțiva care scriu poezie. Daniela Paleogianni a avut expoziție la Alba, are activitate săptămânală cu "micii pictori". S-a reflectat activitatea aceasta în cenaclu? Dar la nivel de Centru Cultural? 
Aceeași situație cu domnul Vasile Palfi, un reper muzical cugirean. Este invitat la Alba, la Cluj, e invizibil la Cugir, cu excepția colindelor de la brad... 
Și acum două detalii importante, zic eu. 
"Fiecare se promovează singur", mi-a replicat Daniela Paleogianni, un artist de excepție și o persoană implicată în cenaclu. Da, dar nu despre asta era vorba. Nu despre promovarea mea am vrut să bat șaua, ci a comunității! A cenaclului!
Avem ziar local. Măcar o pagină să fie rezervată cenaclului. Avem radio local. Măcar o oră să fie rezervată cenaclului. Cu o activitate dirijată și susținută, de aceea avem comisie pentru cultură, de aceea avem Centru Cultural. 
Știu că o să se spună "A, asta a urmărit!", dar putem face comparație cu alte forme de cultură. Ce fonduri merg la fanfară și la taraf? Dar la teatru? Dar la istorie? La folclor? Ce promovare au aceste laturi? 
Fără nicio urmă de revoltă sau supărare pe ceva sau cineva, ci doar cu admirație: Care e viața literară la Alba? E un oraș prea mare pentru comparație? Perfect, haideți să privim la Orăștie și la Sebeș!
Cam asta am vrut să spun. Și la prima ședință ne vom risipi în urări și pupături.