marți, 10 iunie 2014

Pan

S-a oprit pe dealuri Vara
Undeva, pe Râul Mare,
Cu o mână-şi ţine fusta
Şi se spală pe picioare.

Tolănit în iarba-naltă
O privesc, pe gânduri dus,
Strâng din pumni şi-mi spun în barbă:
- Înc-un pic, te rog, mai sus!

Soarele mi-aude gândul
Şi încinge valea-ntreagă,
Vara, cu-a ei mână albă
Şnurul iei îşi dezleagă...

Înspre cerul de cerneală
Roi de stele eu arunc,
De pe boltă îmi zâmbeşte
Luna, goală ca un prunc!


 

 


 

6 comentarii:

  1. e atat de vara in fotografiile pe care ni le-ai aratat :)
    totusi, nu inteleg ce e chestia aia lunga si galbena, seamana cu un vierme...bleeeah :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)
      nici eu nu știu ce e dar nu e omidă sau vierme, e ceva vegetal, nu mi-am dat seama dacă este inflorescența lianei pe care e crescută sau e o plantă parazit!

      ca de obicei comentariul tău nu bate la poarta mailului, stă bine-mersi în... spamul blogului!!!

      Ștergere
  2. Foarte frumos acolo. Imi place si poezia, pozele sunt si ele foarte reusite. O zi frumoasa in CUGIRIA!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vara e frumoasă! Foarte frumoasă!
      Mulțumesc pentru vizită, și eu îți doresc zile frumoase.

      Ștergere
  3. frumoasa mai este vara ta, ca o faptura de soare si vis!

    cat e zarea larga
    vara dealul suie
    viata s-o mangaie.
    in ciorchini sa puna
    boabe mici de luna
    fructele le scalda
    in suflarea-i calda
    florile-n gradina
    le face lumina...

    :)

    RăspundețiȘtergere