Enciclopedia Dacica

vineri, 21 noiembrie 2014

De din vale...

Am ajuns, după mult timp, în casa părintească.

Tata povestea despre "conacul lui Pană". Nu am fost niciodată acolo. În copilăria mea acolo era ferma, acum e mănăstire. Am pornit la drum.

Pe la jumătatea distanței am regăsit crucea care îmi atrăgea privirea atunci, demult. Era punctul cel mai depărtat la care ajunsesem, copil. Îi atingeam piatra rece, încercam să deslușesc scrijeliturile, mă uimeau chenarele și modelele geometrice care înconjurau textul. 

Conacul lui Pană își poartă, demn, bătrânețea.






Am traversat satul și mi-am plimbat amintirile spre via lui Ianache...



O plimbare care se încheie cu... o plimbare!

10 comentarii:

  1. Intoarcere in timp, nu-i asa? Bine ai revenit!

    RăspundețiȘtergere
  2. M-am intristat,pentru ca eu nu mai pot revedea casa.Numai cand ajung in localitate am emotii,dar sa o revad ca tine?Esti un fericit ca exista si o poti vizita.Cred ca ai venit cu un sac de amintiri.Ca peste tot atate cladiri,domenii ,monumente sunt parasite sau date uitarii de autoritati.Nu cred ca nu se poate,cred ca nu se vrea.Frumos ce ne-ai aratat. Toate bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună dimineața. Așa este, multă emoție, multă bucurie.
      Week-end plăcut.

      Ștergere
  3. E clar că te-a încărcat plimbarea.
    Eu întotdeauna reveneam de la casa părintească cu sufletul zdrenţe.

    Să ai o seară plăcută!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iaca trecură anii, ca nouri lungi pe șesuri...

      Ștergere
  4. Bine ai revenit!
    Imi inchipui ce bucurie, cita emotie , ce val de amintiri te-au coplesit cind ai ajuns acasa.
    Sa respiri acelasi aer...
    Cred ca mi-ar veni sa ma sinucid sa vad inaintea mea un drum ca cel din poza a doua.
    Drumuri spre infinit.
    Ma bucur pentru tine, dar si pentru noi, ca ne impartasesti aceste momente speciale.
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asemenea drumuri făceam zilnic, vara, înspre pădure sau dincolo de ea... Atunci nu știam că merg mult, acum emoția a generat adrenalina necesară! :)
      Duminică plăcută!

      Ștergere
  5. te-au coplesit amintirile dar si tristetea...am simtit asta in fotografiile pe acre le-ai facut...

    RăspundețiȘtergere