Enciclopedia Dacica

duminică, 4 decembrie 2016

Autoportret






Frate Kiril,
sunt mic
și umil,
umbră sunt,
fără să las urmă
pe pământ,
gânganie,
bezmeticind
spre pierzanie...
Mă țin de lanțul de argint
cu brațe de curmei,
repetând,
fără să vreau,
fără să știu,
Patimile după Andrei...

Frate Kiril,
mă privesc în tine,
și simt cum eu sunt
otrava din mine,
lemn uscat
peste care mereu am călcat,
clopot fără sunet,
nor cenușiu fără fulger și tunet...
Nu e departe
ploaia care mă va spăla
de toate...
Mă țin de lanțul de argint
cu brațe de curmei,
repetând,
fără să vreau,
fără să știu,
patimile după Andrei...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu