Enciclopedia Dacica

luni, 5 iunie 2017

Fântânarul


 Mașinile aleargă pe șoseaua îngustă care traversează Vinerea. Casele stau lipite una de alta, mărginind strada ca un zid, mirate parcă de forfota din fața lor! În interior, în camerele răcoroase și în curțile lungi, Timpul răsucește în tăcere istorii și destine, iviri și plecări, nunți și parastase.

 Unii oameni sunt ca fântânile, apar din loc în loc pentru a ostoi setea de frumos, setea de bucurie, setea de taină și lumină, setea de alți oameni! Din prea-plinul lor sufletesc ei scot culori, forme, versuri, straie ori te miri ce alte alea, pe care le aranjează în felul lor. Apoi așteaptă, precum fântânile, să vină oamenii să-și astâmpere setea.

  O asemenea fântână este în curtea meșterului popular Muntean Nicu. Din adâncul ei curat și limpede, proaspăt și străbun, scoate culori pe care le amestecă în lumina de sus, zugrăvind icoane pentru suflet, șoapte duhovnicești.

  Despre domnul Muntean sunt date biografice în mediul virtual, pentru că domnia sa este foarte cumoscut în țară, dar aproape anonim aici la noi, lângă noi, printre noi!



































  Opriți-vă în Vinerea la fântânarul Muntean Nicu și beți din apa frumosului său sufletesc!

Notă: întâlnirea a fost întâmplătoare, calitatea imaginilor e nesatisfăcătoare, emoția și bucuria comunicării au dominat, ignorând partea tehnică.

2 comentarii: