Enciclopedia Dacica

marți, 17 octombrie 2017

Înainte de furtună



  Bătuseră tobele. Fumul de pe steiul alb urca în vălătuci grei, vineți, desenând pe pânza cerului siniliu un balaur cu capul mușcând din vârful muntelui și trupul încolăcindu-se în văzduh, la fel de sus ca șoimii...
  Nu era niciun nor și totuși răcoarea se simțea în aer, parcă venind de departe, parcă urcând din vintre.
  Satul era bulucit lângă ultimul gard și primii goruni, între care, în poiana largă, bărbații stăteau tăcuți, transpirați, privind spre căpetenia în spatele căreia mișca pe cer balaurul de fum... Femeile țineau în brațe cofe cu apă ori pite, așteptând clipa de hodină în care să astâmpere setea oștenilor. Copiii priveau tăcuți, unii cu muci la nas, alții cu căței în brațe, toți cu ochii mari și gurile deschise.

  Căpetenia Dada era un zdrahon, cu zalele întinse peste mușchii de piatră, cu un coif strălucind mai tare ca privirea strânsă a hotărâre, cu o spadă mare și grea, pe care o mișca în toate părțile, întărind cuvintele.
- Nu mai e mult și armele noastre vor vedea iar sângele dușmanilor, nu mai e mult și unii dintre noi vor urca la Zamolxe, drept plată pentru vitejia în luptă, nu mai e mult și vom arăta cine suntem noi, stăpânii acestui pământ! Mâine în zori pornim spre cetate și de acolo unde or vrea zeii și o spune marele rege! Acum să-l ascultăm pe bătrânul Bazaur, că el e mai aproape de zei. Să nu uitați nicio clipă că puterea noastră stă-n ascuțișul spadei, în puterea brațului și în taina Cerului, care ne privește de sus și ne vorbește prin glasul înțelepților. Bătrâne! mai zise căpetenia, întorcând capul spre partea de miazăzi a poienii, acolo unde, la umbră, se zăreau cei doi sacerdoți.

  Preotul bătrân ședea pe un scaun, cu mâinile întinse peste o strachină de lut din care ieșea fum de rășină amestecată cu ceară și ierburi. Jos, în iarbă, cu capul plecat, era preotul cel tânăr, ținând în mâna stângă un toiag pe care era legată, cu șnur de piele, o țeastă de țap sălbatic, cu mâna dreaptă atingând ușor strachina, cu pletele amestecate cu iarba, ca un semn că toate-s una, că văzduhul și pământul aparțin aceluia ce veghea de dincolo de nori. Auzind chemarea căpeteniei, bătrânul se ridică și veni aproape. Cel tânăr rămase înțepenit la locul lui.

  Bazaur se opri în stânga căpeteniei,  privi departe, peste vârfurile gorunilor, ridică brațele uscate de numărul iernilor și rosti:
- Aici, sub tălpile noastre, sunt oasele străbunilor; sufletele lor sunt acolo, sus, lângă zei, bucurându-se de ospețe veșnice și privindu-ne cu încredere! Ei știu că nimeni altcineva nu va călca peste trupurile lor, pentru că pasul nostru este mângâiere pentru ei, pe când talpa străinului ar fi pângărire și zvârcolire! Zeii mi-au arătat că totul este pregătit, prin bunăvoința lor și mâinile voastre: fierul a fost călit și tras în spade și vârfuri de săgeți, hrană avem din destul, eu împlinesc cele de cuviință, mâinile lor sunt întinse asupra noastră, ocrotindu-ne! Rămâne să dovedim că merităm grija lor! Căpetenia v-a învățat să mânuiți armele, să-i ascultați vocea și sunetul cornului! Voi sunteți ca un nor plămădit de zei, cu fulgerele strânse în ascuțișul săbiilor, în vârfurile săgeților și lungimea lăncilor! Voi sunteți furtuna care, la semn, va spulbera vrăjmașul ce urcă pe lângă ape, voi sunteți nădejdea și încrederea noastră, a muierilor și a pruncilor care ne privesc și care așteaptă norocul luptei! Zeii sunt deasupra tuturor, sunt cu voi, puternici lupi!
  Bazaur privi spre Cotiso și clătină din cap. Preotul cel tânăr a luat o desagă, o cupă și a pășit lângă bătrân, atingând toiagul de pământ la fiecare pas, rar. Din desagă a scos un cocoș și o sica scurtă. Bătrânul a pus cocoșul pe iarbă, i-a adunat aripile sub talpa opincii și i-a retezat, scurt, gâtul. Cotiso aduna sângele în cupa de lemn. În timpul acesta, Dada rosti ferm:
- Linia! Scuta deponere! Un pas în spate!
  Bazaur a legat cupa de toiagul lui Cotiso. Preotul cel tânăr s-a îndreptat înspre primul luptător. A înmuiat degetul în sânge și a atins pieptul acestuia, apoi arma; s-a aplecat spre scut și a lăsat o pată de sânge pe discul de fier din mijloc, apoi a trecut la următorul. A revenit lângă Dada, în dreapta lui; a înălțat toiagul, rostind:
- Să fiți tari ca țapul care își izbește adversarul, cățărat pe stânci; să fiți curajoși așa cum este cocoșul, care își apără poiana cu prețul vieții; să fiți încrezători în zei, care vă vor întări mereu, pentru că eu voi fi cu voi, în mijlocul furtunii, în timp ce bătrânul va oficia aici, în templu!
  Preoții au făcut un pas înapoi. Dada a ordonat, scurt:
- Un pas înainte! Luați scuturile! Liniaaaa!
A privit apoi zidul de cușme, de bărbi, de lănci și de scuturi, a ridicat spada în tării, și-a umflat pieptul și a strigat tare:
- Noi suntem furtuna, frații mei! DACIAAAAAA!
- DACIA, DACIA, DACIA! au răspuns glasurile oștenilor, cutremurând trupul balaurului de fum.

3 comentarii:

  1. La Legio Dacica nu cred că mi-a publicat comentariul așa că încerc și aici.
    Văd că nu te plictisești și bine faci.
    Iți stă bine Dacule!
    Comentariul tău de la mine a fost la spam.Am dat not spam și a dispărut.Noroc că am citit, totuși, ce spuneai.
    In concluzie, nu este drum, decît tot un fel de potecă mai largă pe care pot să meargă doar mașinile de teren.
    Pietrele nu sînt chiar pe lîngă garduri, dar pe vale mai pot fi găsite.Multă sănătate îți dorim și sperăm să te ( vă) vedem și pe la Cluj împreună cu ceilalți daci!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună dimineața, vouă!
      Da, un drum îngust... Mașina se freca de crengile de pe ambele părți, vedeam chipul crispat al șoferului care se gândea, probabil, cum va rezolva necazul... Nu mai zic de pantă, dacă s-ar fi întâlnit cu unul care urca, zău că nu vedeam rezolvarea! Iar dacă ar fi stropit ploaia puțin, probabil doar tractați am fi ieșit de acolo! După-amiază se înnorase, așa că șoferul, preventiv, a dus mașina în deal și noi am urcat pe jos. Dar a fost frumos.
      Uite o să verific și eu spam-ul. Ce-i drept, cum ziceam în comentariile anterioare, aici e doar un fel de arhivă. Și am mai observat ceva, comentariile MELE, pe blogul MEU, nu s-au publicat... A trebuit să schimb browserul...
      Trupa a fost la Cluj, a fost la Zalău. Eu, deocamdată, îs doar rezervistul care completez pierderile! :) Plus câteva complicații de logistică, dar nu-i bai, sănătoși să fim!
      Doamne-ajută!

      Ștergere