Ani de zile m-am plimbat prin împrejurimile Cugirului, admirând pădurile, casele, mărginenii, depărtările.
O liniște de început de lume, o natură abundentă, un cântec despre viață.
Anul acesta am descoperit nenumărați oameni minunați, oameni simpli, tăcuți, dar cu o viață precum o ladă de zestre: plină de frumuseți!
Azi am rămas uluit de întâlnirea cu domnul M.I.
Un domn în vârstă, care nu prea vorbește cu lumea, care doar privește trecătorii de pe stradă.
A fost suficient un tablou scos pe prispa casei pentru a se înfiripa un dialog, apoi parcă s-a deschis ușa unui muzeu...
