O poveste văzută
de aproape. O poveste amară și dureroasă, o poveste în desfășurare.
Angela a moștenit mai multe suprafețe de pământ, toate cu acte “în regulă”, moștenire, dezbatere, etc. Toate cu carte funciară!
Ei bine, a trecut pe la primărie pentru că unele suprafețe au fost trecute în
intravilan și trebuia să plătească diferența de impozit. Primește o adeverință
în care e consemnat că este proprietar, dar lotul este dat în posesie familiei “J”! E un nume fictiv, dar are corespondență cu realitatea.
Cum adică?
- E simplu, zice domnul B, de la primărie, familia “J” lucrează suprafața aia de 30 de ani, a depus cerere, conform legii, a mers la
notar cu doi martori și a fost pusă în posesie! Pe baza actului notarial, a
primit și carte funciară!
Adică un lot cu două cărți funciare? E posibil?
Totul e gri,
totul e amar.
Domnul B o ia pe Angela cu mașina și o duce în câmp, să-i arate locul. Din
hârtii, din acte, din declarațiile martorilor, lotul e aproape de stâlpul 105.
Domnul B o duce la vreo 100 de metri de lotul real, pentru că doamna J așa a
spus prin telefon, „lotul are încă porumbul netăiat și la capul locului sunt
nuci”!
- Nu este acesta locul, zice Angela, e lângă stâlp, acolo!
- Greșiți, doamna Angela, zice B, acesta este! Ori poate e cel din spate,
continuă B.
- Cum să fie în spate? Din 2020 îl lucrează asociația, am fost acolo cu
administratorul, cu actele!
Situația a rămas neclară. Angela a mers
la Registrul Agricol, unde i s-a spus că singurul proprietar trecut în registru
este ea, Angela! De acolo a mers la taxe și impozite, unde află că familia J a
plătit impozitul pe teren pe 2025, cum a plătit și Angela, de fapt!
Un teren, un proprietar, Angela, un
(alt) posesor, două cărți funciare, două impozite!!!
Și încă o ciudățenie, actul de carte funciară al Angelei are dată și număr,
celălalt nu are!
Măi, să fie!
Angela a mers la notarul care a făcut actul.
- A venit cu doi martori, au semnat, e răspunderea lor, spune notarul! Aveau
adeverință de la primărie, eu doar am respectat legea!
Bun până aici.
Mergem în teren cu vecina de lot, doamna G, care confirmă poziția de lângă
stâlp, “știu locul din copilărie, spune dânsa, reperul era acest plop!” Lotul
era cu părumbul tăiat.
Mergem la topografi, împreună cu B. Instant a apărut și doamna J, care era, “întâmplător”, la magazinul de peste drum!!!
- Noi am stabilit
colțurile conform GPS, spune topograful. Terenurile nu mai corespund cu ce știe
lumea, precizează topograful, este o abatere de câțiva metri. Trebuia ca fiecare proprietar să ceară stabilirea noilor coordonate.
Mergem cu toții în teren. Vine și doamna G. Doamna J cheamă tractoristul “care
lucrează pământul de mulți ani”.
- Când ați tăiat porumbul?
Întreb eu.
- Acum câteva
zile, zice tractoristul.
- Uite poză de săptămâna cealaltă, îi arăt, cu porumbul tăiat!
- Ce mă tot freci cu întrebările? Se enervează tractoristul.
- Când s-au
stabilit noile coordonate? Întreb topograful.
- În 2022.
- Și cum de domnul J lucrează de 30 de ani fix pe noile coordonate?
Toată lumea
tace...
- Și doamna J a precizat că sunt nuci la capătul locului. Nucii sunt acolo, se
văd! continui eu.
- Ba sunt și aici, zice domnul B, și îmi arată un puiet de nuc plantat anul
trecut printre mărăcinii de lângă șanț...
Adică anul trecut au cerut adeverință și au pregătit “dovada” cu nucul de la capătul locului, după ce au primit
coordonatele.
Ce m-a uimit pe mine: și domnul B, și topografii au insitat că
Angela nu știe unde e locul, în ciuda actelor și vecinilor de proprietate.
Nicio clipă nu au luat în calcul posibilitatea unei încurcături, dacă o fi
încurcătură...
Angela a mers încă o dată la Registrul Agricol unde a primit confirmartea că e
unicul proprietar, apoi la taxe și impozite, pentru că doamna J a spus tare,
acolo, în câmp, că nu putea face actele dacă nu avea impozitul plătit pe mai
mulți ani...
Deci adeverința lor e din 2025, punerea în posesie e în 2025. La taxe și
impozie, surpriză: impozitul e plătit pe 5 ani, retroactiv!
Pământ cusut cu ață albă...
