Mi-e dor de marea verde a lanului de grâu
Cu ciocârlii ascunse în sân, cu maci la brâu,
Cu tremurări de ape la margine de zare,
Cu ferme-n care, noaptea, ca-n porturi, dorm tractoare.
În casa amintirii, cu lampă și icoană,
Încă fumează tata, încă se-nchină mama...
În difuzor se-aude iar muzică și gândul
Aleargă pe câmpie, cu Soarele și Vântul!
Vreau funigei să zboare cu unduiri spre cer,
Vreau viscole, troiene, ciori zgribulite-n ger,
Vreau noaptea înstelată întinsă peste noi,
Vreau luna cu eșarfă de ceață... Și vreau ploi,
La streșini să se-audă ca un pârâu în munte,
Vreau să mă-ntorc acasă! Am mâinile pe frunte?
E un vârtej? E noapte în ochiul larg deschis?
De vorbă stau cu mine aievea sau în vis?
