Undeva, pe Râul Mare,
Cu o mână-şi ţine fusta
Şi se spală pe picioare.
Tolănit în iarba-naltă
O privesc, pe gânduri dus,
Strâng din pumni şi-mi spun în barbă:
- Înc-un pic, te rog, mai sus!
Soarele mi-aude gândul
Şi încinge valea-ntreagă,
Vara, cu-a ei mână albă
Şnurul iei îşi dezleagă...
Înspre cerul de cerneală
Roi de stele eu arunc,
De pe boltă îmi zâmbeşte
Luna, goală ca un prunc!
e atat de vara in fotografiile pe care ni le-ai aratat :)
RăspundețiȘtergeretotusi, nu inteleg ce e chestia aia lunga si galbena, seamana cu un vierme...bleeeah :D
:)
Ștergerenici eu nu știu ce e dar nu e omidă sau vierme, e ceva vegetal, nu mi-am dat seama dacă este inflorescența lianei pe care e crescută sau e o plantă parazit!
ca de obicei comentariul tău nu bate la poarta mailului, stă bine-mersi în... spamul blogului!!!
Foarte frumos acolo. Imi place si poezia, pozele sunt si ele foarte reusite. O zi frumoasa in CUGIRIA!!!
RăspundețiȘtergereVara e frumoasă! Foarte frumoasă!
ȘtergereMulțumesc pentru vizită, și eu îți doresc zile frumoase.
frumoasa mai este vara ta, ca o faptura de soare si vis!
RăspundețiȘtergerecat e zarea larga
vara dealul suie
viata s-o mangaie.
in ciorchini sa puna
boabe mici de luna
fructele le scalda
in suflarea-i calda
florile-n gradina
le face lumina...
:)
confirm! :)
Ștergere