Premiile "Cugiria"

  Și a trecut încă o "Toamnă Cugireană"!

  Premiul de excelență îl acord colocviului istoric "Dacia preromană", despre care am vorbit în celelalte postări.

  Premiul pentru pictură îl acord tânărului Andrei Ștef, autorul acestui fabulos portret!

  Știu, poza mea nu are calitate dar dezvăluie o parte din tehnica picturii! Portretul m-a fascinat și mă fascinează prin culori, proporții, concentrarea imaginii, claritatea detaliilor, profunzimea privirii, "viul" întregului! Priviți crețurile de sub bărbie și părul, ca să vedeți ce atașat este pictorul de detalii, de realism... 

  Apropo, Andrei, nu te-am găsit pe Facebook!

  Tot Andrei este autorul! Regret că "nu le am" cu fotografiatul, părul acestei domnișoare este o poveste! Pentru mine este un portret "academic", un studiu obligatoriu, probabil, în maniera renascentistă din Țările de Jos. Cu excepția "nefirescului" mâinilor, toată stima!

  Nu plec de la rubrica "Pictură" până nu privim și acest peisaj cugirean!

  Nu, nu are amploarea, respirația peisajelor lui Abrudan dar are altceva, impresionant: detaliul! Și coloristica! Doamna Daniela Paleogianni, mă înclin! Sper să vă vizitez, cât de curând, la Binținți!

  Detaliu? Ce ziceți, e tablou sau fotografie?

  Ei sunt pictorii acestui an!

  Premiul pentru fotografie merge la Gabriel Pădurean. Urmăriți-i pagina de Facebook și veți rămâne fără respirație în fața "coronițelor"! Eu am ales această imagine care descrie incredibil Cugirul, trecut și prezent, mărire și decădere...

  Despre celelalte lucruri vedeți cu duiumul pe Facebook! 

A, stați că mai dau un premiu, Premiul pentru nostalgie... Care merge la Sulina!

    Gata cu premiile! Dacă mai puteți citi câteva rânduri, trecem la rubrica dragă mie, cârcoteala!
Mi-a oferit rampa de lansare domnul Florin Mărginean, pe care nu-l cunosc dar a comentat așa:

   No și-om purcede să vedem cum stă treaba pe la noi! Eu am mai spus, când și când, că domnii de la cugirinfo cam alunecă pe manualul de Limba română dar acum am găsit cloșca cu puii de aur! Halal să ne fie!

   

  Am subliniat textul de mai sus pentru că există un capitol al nerealizărilor și, evident, vina nu este "la noi"! Dar când e vorba de alții, ocoși nevoie mare!

  E clar, trebuie organizat un festival despre Limba română! "Limba română este patria mea", scria cândva, cineva! Noi suntem IMIGRANȚI!

  Ei sunt autorii!

Diverse: am întâlnit și cugireni fericiți, Pătru și Paul.

Gata, ne revedem toamna viitoare!

Singidava

Povestea corectă.

  Am asistat ieri la colocviul despre Dacia preromană, despre siturile arheologice răspândite în jurul Orăștiei. Mi-a plăcut enorm, am auzit atât de multe lucruri noi și interesante!

Centrul de interes a fost, evident, cetatea dacică de pe Dealul Cetății de lângă noi.

Date de interes:

- este singurul șantier arheologic unde se poate spune cu hotărâre că vestigiile sunt dacice, adică NUMAI dacice;

- mormântul descoperit aici are cea mai bogată gamă de exponate, este umicat în lumea dacă, neegalat (încă);

- în mormânt au fost găsite două "sica" (pumnalul scurt și curb, dacic) și o spadă (model celtic). Este o combinație nemaiîntâlnită, ceea ce lasă loc ideii că demnitarul înmormântat a avut un rang deosebit de înalt!;

- este singurul mormânt dacic în care s-a găsit o piesă din aur, ceea ce întărește ideea de mai sus, a rangului excepțional al decedatului;

- aici a fost găsită cea mai mare "fructieră" (vas ritualic, de fapt!) din lumea dacică!

  Din relatări consemnate de-a lungul timpului, totul a pornit de la o comoară descoperită accidental! Un sătean cobora dealul cu carul cu lemne, avea o roată legată (frâna tradițională) iar în brazda adâncă trasă de roată s-a întins un șir de monede de argint! Localnicii povesteau că cel puțin zece copii și-au umplut buzunarele cu banii ieșiți la suprafață! În urma săpăturilor, "comoara" respectivă este cea mai numeroasă din epoca aceea! Dar dacă nu dispăreau și cele luate de săteni???

  Și în șantierul cetății și accidental, pe maluri povârnite de pe lângă drumuri, s-a descoperit zgură! Zgură? Da, zgură! Aici a fost un centru metalurgic încă din antichitate. Probabil așa se explică de ce zona Cugir este "pură", nu se văd influențe de niciun fel! Spuneau profesorii (arheologii) că întreg arealul de pe valea Mureșului (Deva - Orăștie - Sebeș) are unele trăsături comune privind fortificațiile, așezarea cetăților, a cimitirelor, forma vaselor de lut, etc. Ei bine, Singidava (Cugir) nu are acele trăsături, influențe! E posibil ca aici să fi fost un trib puternic, foarte puternic, care nu s-a aliat cu celelalte, sub comanda lui Decebal! Este explicabil prin existența metalurgiei, așa se explică amploarea ritualului de înmormântare! Ipoteza este susținută și de așezarea strategică! Cetatea (dava) era fortificată natural, așezată foarte aproape de solul fertil al Câmpului Pâinii din Vinerea și foarte aproape de munții Șureanu! Hrană și apărare - ideal pentru un trib!

  Iar eu spun că de pe dealul Pleșa (primul care se ridică de la marginea șesului) se vede cu ochiul liber Sebeșul, Alba și Măgura Uroiului (Deva).

  Trebuie să spun cât de mult mi-a plăcut grupul de arheologi, care discutau între ei cu aprindere, în timpul conferinței și după aceea, la masă!

  Mai precizez (pentru mine) că și ei au spus că "tăblițele" sunt o mare minciună, regizată de un arheolog expert... Asta știam! Ce nu știam este că tăblițele nu sunt unicat, sunt răspândite în bazinul dunărean, zona Banat - Bulgaria de nord-vest și Serbia...

  Așadar, iubitori de istorie dacică, vă așteptăm la anul la Cugir, la festivalul cetăților dacice!

(urmează "Povestea din teren")

"Ooo, Doamne, ce minunăție aveți voi aici!"

  "Toamna Cugireană", deschiderea oficială, colocviu istoric despre Dacia preromană. Amintiri, multe amintiri. Pionierii sitului arheologic "Cetate" povestesc despre începuturi, despre profesori de arheologie de talie națională care au fost invitați să vadă locurile de unde ceramica se aduna cu sacii! Doi au fost, invitați la câțiva ani distanță, și ambii au avut aceeași primă exclamație:

"Ooo, Doamne, ce minunăție aveți voi aici!"

 Au vorbit: lect. univ. Dr. Cristian Ioan Popa, Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba-Iulia, prof. Nicolae Băcilă, Colegiul Național David Prodan Cugir, arheolog Angelica Bălos, consilier DJC Hunedoara, dr. Mihai Căstăian, Muzeul Civilizației dacice și romane Deva, Secția de Etnografie și artă populară Orăștie, drd. Cătălin Borangic, Muzeul Național al Unirii Alba-Iulia.
Un regal!

Eee, dar muuult mai interesantă a fost conferința de după conferință! :)

Oficial se deschide pe întâi octombrie! Neoficial... acum! Muzeul (în devenire) Cugir!

Aici nu e un exponat, aici e o greșeală de scriere!

  Până acum doi ani, cel mai mare povestitor în viață întâlnit de mine a fost Valentin Uritescu! De azi e pe locul doi! :)

Mama ei de scriere! Chiar e nevoie de un consilier?