Tezaur etnic

D-l Gicu Nedea are în responsabilitate două spații de excepție: cel cu tezaurul istoric și acesta, în care obiectele (ne)expuse ar face cinste oricărui muzeu!
"Oameni...", parcă se aude o șoaptă în spatele meu.

Tezaur dacic

Oraș mic, pierdut pe hartă și printre dealuri, Cugirul respiră pe aparatele conexate la fosta Fabrică de Armament.
  Dealul Cetății privește mut oamenii care înjură fosta orânduire, dar au beneficiat "la greu" de locurile de muncă speciale, de salariile mari, de facilitățile medicale, de învățământul superior adus "sub nas", de atâtea oportunități ilegale prin care și-au mărit veniturile, clamând, în același timp, moralitatea și corectitudinea... "Oameni, aceiași oameni pierduți în micimea zilei..." oftează dealul, privind "ecologiștii" care aleargă pe toate pantele cu hidoasele lor 4x4, rupând solul, gonind sălbăticiunile, aruncând cu petarde prin poieni...

  Acolo, în vârful lui, Istoria așteaptă să se facă lumină.
Aici, printre noi, Istoricul tot fotografiază și tot încearcă să înțeleagă cine au fost cei ce au ridicat cetate pe creste...

  Istoria e acolo, sub iarbă, istoricul vine de departe să caute, să probeze, să apere, să demonstreze, doar noi suntem constanți, criticând zilnic ce au făcut și ce au spus vecinii, prietenii, dușmanii...

În spațiul protejat de care este reponsabil d-l Gicu Nedea avem un tezaur (aproape) necunoscut! "Dacii" care au lăsat în urma lor obiectele sunt de dinainte de Burebista, creionându-se ideea că aici, în Cugiria, au existat primele semne ale unui regat!

Las fotografiile așa cum sunt, poate dublate, poate prea multe, poate ca o mărturie a neputinței noastre de a ne coagula măcar în fața Istoriei!