 |
Nici nu știu ce să mai scriu... Vreau să-i aduc un omagiu. Am să "comentez" pozele.
Bunicii din partea mamei, Cojocaru Vasilica și Cojocaru Dragu.
Precizare: noi nu spuneam bunicul și bunica, noi spuneam mamarea și tatamoșu! Între ei - mama, fiica cea mai mare.
Mamarea a murit tânără. Tatamoșu provenea dintr-o familie înstărită, un frate de-al lui era mare industriaș în Iași. El era poștaș în Sudiți. Domnul din Iași avea o fabrică și în Constanța, unde a angajat-o pe mamarea. Știu că a venit bolnavă de acolo, a murit de plămâni. Eu nu o știu.
Mama a rămas să îngrijească frații.
Mama este în dreapta. Surorile mele mai mari spun că era foarte elegantă.
Apropo de frații mei.
Pe bunicii din partea tatălui îi chema Gheorghe și Anica. Niciunul dintre noi nu purtăm numele părinților sau bunicilor, cu excepția surorii Vasilica.
Acum fabulez.
Mama a ținut imens la mama ei. O pomenea mereu. Când a murit tata, după o viață petrecută fără mamă, la marginea mormântului tatei mama a strigat:
- Vasileeee, ce face mama, Vasileeee!
Mi-au dat lacrimile, așa cum se întâmplă și acum.
Probabil mama a vrut ca una dintre fete să poarte numele Vasilica.
Mama este a doua din dreapta.
Sus: nu știu (e un văr din partea lui unchiul Gică), tanti Anișoara (soția lui), nu știu, Lenuța, sora cea mare, unchiu Tudor, fratele tatei, nenea Mitică, soțul Lenuței, Drăguța, verișoară dinspre unchiul Gică, tata, nenea Vasilică Lefter, soțul Drăguței, nu știu.
Jos: tanti Maria, soția unchiului Gică, mama.
Sunt curios unde e făcută poza, seamănă cu casa noastră, dar nu e. Noi aveam două paturi între care era masa, aici par două mese.
Mama este în rândul doi, a doua de la dreapta.
Eu sunt în rândul de jos, în stânga. Mama este sus, în dreapta. Era bucătăreasă ori ajutor de bucătar la grădiniță. Bucătăreasa de bază era doamna de sus, din stânga, mai plinuță. Toți copiii o strigau "mamarea"! Era bunica tuturor, nu?
Mama este pe rândul de sus, a treia din stânga.
La munca câmpului. Mama este în negru, în picioare.
În poza asta este în partea dreaptă.
Lenuța, Gabi, Ica și mama.
Câte surori am avut? Nouă!
A treia din dreapta.
Ce importante sunt însemnările de pe fotografii!
A treia din dreapta.
Să-mi fie cu iertare dacă greșesc. Părinții mei nu au cununat, nu au botezat. Probabil nu voiau, eram o familie săracă, probabil lumea se ferea de noi din același motiv...
Familia Bercaru locuia într-o căsuță mică, cred că erau cu chirie. Mama și fina erau colege de echipă. Uite așa s-a ajuns la nășit. Finii erau foarte harnici, s-a văzut pe parcurs, au cumpărat casă mare, casă cu curte mare. Au fost două familii prietene, fina era ca din familie!
Toți patru sunt acum în "satul răsturnat"...
Mama e în stânga imaginii.
Mama este în mijloc. În dreapta pozei este Lica, a doua soră, căsătorită în Căteasca, Argeș. În stânga imaginii este Mihai, băiatul cel mare al surorii mele.
La nunta Mariei, ce-a de-a patra fiică. Maria s-a căsătorit târziu, a avut multe probleme medicale.
Mama este în dreapta.
24 octombrie 1981. Mama este lângă mine.
Cam așa arătau sărbătorile de iarnă.
Mama și tata sunt în dreapta, jos.
Nepoții sunt pe afară.
Cu o parte dintre nepoți.
Martha, al unsprezecelea copil, se căsătorește!
Plecam de la Sudiți la Săveni și ne-am întâlnit cu mama.
