miercuri, 20 noiembrie 2024

Mama

 


S-a născut pe 20 noiembrie. 

Nici nu știu ce să mai scriu... Vreau să-i aduc un omagiu. Am să "comentez" pozele.

Bunicii din partea mamei, Cojocaru Vasilica și Cojocaru Dragu.
Precizare: noi nu spuneam bunicul și bunica, noi spuneam mamarea și tatamoșu! Între ei - mama, fiica cea mai mare. 

 

Frații și surorile mamei.
Mamarea a murit tânără. Tatamoșu provenea dintr-o familie înstărită, un frate de-al lui era mare industriaș în Iași. El era poștaș în Sudiți. Domnul din Iași avea o fabrică și în Constanța, unde a angajat-o pe mamarea. Știu că a venit bolnavă de acolo, a murit de plămâni. Eu nu o știu.
Mama a rămas să îngrijească frații.


Mama este în dreapta. Surorile mele mai mari spun că era foarte elegantă.
Apropo de frații mei.
Pe bunicii din partea tatălui îi chema Gheorghe și Anica. Niciunul dintre noi nu purtăm numele părinților sau bunicilor, cu excepția surorii Vasilica.
Acum fabulez.
Mama a ținut imens la mama ei. O pomenea mereu. Când a murit tata, după o viață petrecută fără mamă, la marginea mormântului tatei mama a strigat:
- Vasileeee, ce face mama, Vasileeee!
Mi-au dat lacrimile, așa cum se întâmplă și acum.
Probabil mama a vrut ca una dintre fete să poarte numele Vasilica.


Mama, tata și prima soră, Elena. Toți trei sunt dincolo...

Mama este a doua din dreapta.

 

Lenuța mireasă!


În picioare, Lica (Ariclia) și mama, la zootehnie.

Sus: nu știu (e un văr din partea lui unchiul Gică), tanti Anișoara (soția lui), nu știu, Lenuța, sora cea mare, unchiu Tudor, fratele tatei, nenea Mitică, soțul Lenuței, Drăguța, verișoară dinspre unchiul Gică, tata, nenea Vasilică Lefter, soțul Drăguței, nu știu.
Jos: tanti Maria, soția unchiului Gică, mama.

Sunt curios unde e făcută poza, seamănă cu casa noastră, dar nu e. Noi aveam două paturi între care era masa, aici par două mese.

 

Mama este în rândul doi, a doua de la dreapta.



Eu sunt în rândul de jos, în stânga. Mama este sus, în dreapta. Era bucătăreasă ori ajutor de bucătar la grădiniță. Bucătăreasa de bază era doamna de sus, din stânga, mai plinuță. Toți copiii o strigau "mamarea"! Era bunica tuturor, nu? 

 

Mama este pe rândul de sus, a treia din stânga.



La munca câmpului. Mama este în negru, în picioare.

 

În poza asta este în partea dreaptă.

 

Lenuța, Gabi, Ica și mama.
Câte surori am avut? Nouă!

 

A treia din dreapta.

 

Ce importante sunt însemnările de pe fotografii!

 

A treia din dreapta.

 

Cu finii Bercaru.
Să-mi fie cu iertare dacă greșesc. Părinții mei nu au cununat, nu au botezat. Probabil nu voiau, eram o familie săracă, probabil lumea se ferea de noi din același motiv...
Familia Bercaru locuia într-o căsuță mică, cred că erau cu chirie. Mama și fina erau colege de echipă. Uite așa s-a ajuns la nășit. Finii erau foarte harnici, s-a văzut pe parcurs, au cumpărat casă mare, casă cu curte mare. Au fost două familii prietene, fina era ca din familie!
Toți patru sunt acum în "satul răsturnat"...


Mama e în stânga imaginii.

 







Mama este în mijloc. În dreapta pozei este Lica, a doua soră, căsătorită în Căteasca, Argeș. În stânga imaginii este Mihai, băiatul cel mare al surorii mele. 

 

La nunta Mariei, ce-a de-a patra fiică. Maria s-a căsătorit târziu, a avut multe probleme medicale. 

 

Mama este în dreapta. 

 

24 octombrie 1981. Mama este lângă mine.

 

Cam așa arătau sărbătorile de iarnă.
Mama și tata sunt în dreapta, jos.
Nepoții sunt pe afară.

 

Cu o parte dintre nepoți.

 


Martha, al unsprezecelea copil, se căsătorește!

 

Plecam de la Sudiți la Săveni și ne-am întâlnit cu mama. 

 




Dumnezeu să te țină în lumină, mamă!

4 comentarii:

  1. Dumnezeu să o ierte! A fost o femeie puternică și muncitoare

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dumnezeu să o ierte!
      Da, cu siguranță a fost!
      Privind în urmă, acum când și eu sunt în amurgul vieții, cred că înțeleg câte greutăți a dus în spate, mai ales în perioada școlii.
      În vacanțe aveam fiecare câte ceva de făcut, dar pe timpul școlii obligația noastră era să învățăm iar ei, părinții, se ocupau de tot.
      Când mă gândesc câte făcea mama!
      Toți oamenii din sat făceau la fel, așa e viața la țară, la noi au fost două lucruri puțin diferite: numărul mare de copii și ambiția părinților să mergem "mai departe", să nu rămânem în sat!
      Mulțumesc pentru comentariu!
      Dumnezeu să îi odihnească pe toți cei plecați!

      Ștergere
  2. Am citit și, mai ales, am privit cu emoție (mare) 😊
    A fost, cumva, și o... retrospectiva personală... pentru că m-am gândit, în special, la toți cei care acum nu-mi mai sunt.

    Îți urez sănătate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Servus, Diana!
      Rog pe cei care se ocupă de platforma aceasta să îți ofere diploma de "Cel mai constant cititor al paginii"! :)
      Mă uitam pe postările inițiale, sunt un fel de facebook incipient, tot felul de întâmplări zilnice din toate domeniile! Și ce de comentarii erau!
      Acum e doar un fel de jurnal, un jurnal personal, nu neapărat public, și încerc să adun aici lucruri importante.
      Marți vine la Cugir Ana-Maria Păunescu, invitată la noi, la pensionari, nu la nivel de oraș.
      Spun asta pentru că mi-am frunzărit amintirile, un fost coleg de liceu militar a fost un apropiat al familiei Păunescu, a scos și o carte de poezii... E menționat aici, acum vreo doi ani, parcă.
      Întâlnirea mea cu amintirile mi-a adus așa o stare de bine, foștii mei colegi de liceu militar parcă au devenit așa, frați de adolescență, nu numai colegi!
      Cred că pe acolo te încadrezi și tu, "soră de blogărit"! :)
      Culmea că nu știu nimic mai mult decât numele (a, nu e un apropo, e mai mult o mențiune pentru "curioși"), dar poate că tocmai aici e farmecul!
      Mulțumesc pentru frunzărit și popas!
      Parcă ne-am fi întâlnit în cimitir, cu oala cu jar pentru tămâiat, și mai schimbăm o vorbă despre cei plecați!
      Dumnezeu să-i odihnească pe toți!
      Multă sănătate!
      Doamne-ajută!

      Ștergere