Pământ cusut cu ață albă

O poveste văzută de aproape. O poveste amară și dureroasă, o poveste în desfășurare.
Angela a moștenit mai multe suprafețe de pământ, toate cu acte “în regulă”, moștenire, dezbatere, etc. Toate cu carte funciară!
Ei bine, a trecut pe la primărie pentru că unele suprafețe au fost trecute în intravilan și trebuia să plătească diferența de impozit. Primește o adeverință în care e consemnat că este proprietar, dar lotul este dat în posesie familiei “J”! E un nume fictiv, dar are corespondență cu realitatea.
Cum adică?
- E simplu, zice domnul B, de la primărie, familia “J” lucrează suprafața aia de 30 de ani, a depus cerere, conform legii, a mers la notar cu doi martori și a fost pusă în posesie! Pe baza actului notarial, a primit și carte funciară!
Adică un lot cu două cărți funciare? E posibil?

Totul e gri, totul e amar.
Domnul B o ia pe Angela cu mașina și o duce în câmp, să-i arate locul. Din hârtii, din acte, din declarațiile martorilor, lotul e aproape de stâlpul 105. Domnul B o duce la vreo 100 de metri de lotul real, pentru că doamna J așa a spus prin telefon, „lotul are încă porumbul netăiat și la capul locului sunt nuci”!
- Nu este acesta locul, zice Angela, e lângă stâlp, acolo!
- Greșiți, doamna Angela, zice B, acesta este! Ori poate e cel din spate, continuă B.
- Cum să fie în spate? Din 2020 îl lucrează asociația, am fost acolo cu administratorul, cu actele!
 Situația a rămas neclară. Angela a mers la Registrul Agricol, unde i s-a spus că singurul proprietar trecut în registru este ea, Angela! De acolo a mers la taxe și impozite, unde află că familia J a plătit impozitul pe teren pe 2025, cum a plătit și Angela, de fapt!
Un teren, un proprietar, Angela,  un (alt) posesor, două cărți funciare, două impozite!!!
Și încă o ciudățenie, actul de carte funciară al Angelei are dată și număr, celălalt nu are!

Măi, să fie!
Angela a mers la notarul care a făcut actul.
- A venit cu doi martori, au semnat, e răspunderea lor, spune notarul! Aveau adeverință de la primărie, eu doar am respectat legea!
Bun până aici.
Mergem în teren cu vecina de lot, doamna G, care confirmă poziția de lângă stâlp, “știu locul din copilărie, spune dânsa, reperul era acest plop!” Lotul era cu părumbul tăiat.
Mergem la topografi, împreună cu B. Instant a apărut și doamna J, care era, “întâmplător”, la magazinul de peste drum!!!

- Noi am stabilit colțurile conform GPS, spune topograful. Terenurile nu mai corespund cu ce știe lumea, precizează topograful, este o abatere de câțiva metri. Trebuia ca fiecare proprietar să ceară stabilirea noilor coordonate.
Mergem cu toții în teren. Vine și doamna G. Doamna J cheamă tractoristul “care lucrează pământul de mulți ani”.
- Când ați tăiat porumbul? Întreb eu.

- Acum câteva zile, zice tractoristul.
- Uite poză de săptămâna cealaltă, îi arăt, cu porumbul tăiat!

- Ce mă tot freci cu întrebările? Se enervează tractoristul.

- Când s-au stabilit noile coordonate? Întreb topograful.
- În 2022.
- Și cum de domnul J lucrează de 30 de ani fix pe noile coordonate?

Toată lumea tace...
- Și doamna J a precizat că sunt nuci la capătul locului. Nucii sunt acolo, se văd! continui eu.
- Ba sunt și aici, zice domnul B, și îmi arată un puiet de nuc plantat anul trecut printre mărăcinii de lângă șanț...
Adică anul trecut au cerut adeverință și au pregătit “dovada” cu nucul de la capătul locului, după ce au primit coordonatele.

Ce m-a uimit pe mine: și domnul B, și topografii au insitat că Angela nu știe unde e locul, în ciuda actelor și vecinilor de proprietate. Nicio clipă nu au luat în calcul posibilitatea unei încurcături, dacă o fi încurcătură...

Angela a mers încă o dată la Registrul Agricol unde a primit confirmartea că e unicul proprietar, apoi la taxe și impozite, pentru că doamna J a spus tare, acolo, în câmp, că nu putea face actele dacă nu avea impozitul plătit pe mai mulți ani...

Deci adeverința lor e din 2025, punerea în posesie e în 2025. La taxe și impozie, surpriză: impozitul e plătit pe 5 ani, retroactiv!
Pământ cusut cu ață albă...

Continuare
16 ianuarie 2026

 Mergem la taxe și impozite. Angela a plătit taxele în totalitate, inclusiv pe suprafața cu pricina. 
Ceva nu este în regulă...
- A plătit și J? 
- A plătit!
-Păi cum e posibil? 
- Dumneavoastră aveți teren extravilan, J are intravilan.
Măi să fie!!!
- Și atuci de ce avem amândoi adeverință pe același teren? 
Liniște...
- Doamna Angela, J a zugrăvit casa unchiului dumneavoastră și terenul este în compensație!

Pământul s-a oprit puțin în loc, ca acum 2000 de ani. Adică cum vine asta? Chiar dacă ar fi așa, ar fi trebuit un proces, ceva! O hârtie, o factură, habar n-am! Așa pare banditism! Ba încă favorizat de oficialități. 

Oricum nu e așa, adică nu a existat o asemenea înțelegere, dar surpriza e alta. De unde știu funcționarii asta? Ei discută doar cu o parte? Au hotărât ei cine spune adevărul? Și, repet, fără să întrebe și partea vătămată? 

Săptămâna viitoare se împlinesc 30 de zile de la audiență. Ar trebui să vină rezultatul. Oricum, mizeria dospește. Miroase departe. Acolo, în câmp, doamna J a apucat să se laude că a pătit impozitul de 5 ani, altfel nu se putea face CF-ul! Hopa! Deci cum a plătit impozitul? Pe ce bază legală? Asta nu e nimic. Acum ne-a spus un prieten comun că au contract de vânzare-cumpărare încheiat înainte de 2005, când a murit proprietarul. Deși nu a existat așa ceva, toate hârtiile au fost lăsate Angelei, rămâne întrebarea: Dacă au contract, de ce au avut nevoie de martori pentru adeverință? Asemenea tranzacții au mai existat, legalizarea lor s-a făcut oficial, la biroul primăriei, împreună, chiar dacă au trecut 20 de ani de la moartea proprietarului. Nimeni nu a avut nevoie de martori și de acțiuni fără să știe Angela. 

Cineva a zis așa: Treaba e putredă rău! 

 

Episodul 3, vineri, 13 martie

Cred că ar trebui să intitulez acest episod "Două loturi" 
Răspunsul de la "audiență" a fost clar, primăria a verificat actele, a constatat că Angela are dreptate și a înaintat o adresă către OCPI Alba, pentru corectare.
Am așteptat 30 de zile, nicio veste din partea primăriei...
Hopa, sună telefonul!
Doamna J spune prin telefon că e de acord să meargă la notariat să dea declarație că prima declarație a fost greșită, dar cu condiția ca Angela să îi plătească TOATE CHELTUIELILE!!!
Hopa! De ce această schimbare de atitudine? Unde este needucata din câmp care își plesnea palmele a uimire, rostind "Ia uite la asta (adică la Angela), vrea PĂMÂNTUL MEU!!!"
Angela merge la primărie, domnul de la cadastru zice că nu știe nimic despre ce scrie în hârtie, Angela se repede și zice "Dar doamna de un de știe?" la care insul zice "I-am transmis eu"...  
A venit și juristul care a spus clar, primăria trebuie să îl notifice pe falsificator și dacă nu dă declarația respectivă, primăria îl va da în judecată, așa scrie și în adresa de la OCPI...
E, de acum vine bomboana de pe colivă!
Vreau să precizez că la audiență (aceea din decembrie) a participat și o doamnă secretară specializată pe cadastru, care a fost lăudată acolo, în audiență, pentru seriozitate și profesionalism. 
Buuun!
Angela merge iar în audiență. Primarul nu știa nimic de hârtia de la OCPI. "Dar ați semnat-o, domnule primar!", zice doamna "expertă". 
- Eu semnez multe hârtii, zice primarul, v-am rugat să mă atenționați cu privire la acest caz, la modul expres!
Angela zice că falsificatorii știu despre hârtie. 
- Imposibil! zice doamna "expertă". 
- Eu de la ei știu, iar domnul de la cadastru a confirmat că el le-a spus! Vreau să văd și eu hârtia!
- Nu e pentru dumneavoastră, doamnă, zice doamna "expertă", e o hârtie între instituții!
- Atunci de ce știu ceilalți? întreabă, firesc, Angela. 
După alte câteva dialoguri destul de nervoase, "experta" zice:
- Sunt două terenuri diferite, doamnă!!!
Măi să fie! Măăăăăăi să fie! 
Acum zic eu, de la mine, dacă sunt două loturi diferite, de ce neînțelegerea a plecat de la o adeverință eliberată de primărie și semnată de doamna "expertă" că lotul cu CF unic este în proprietatea Angelei iar falsificatorii au fost puși în posesie??? 
Și uire cum doamna expertă și serioasă cântă aceeași arie ca domnul de la cadastru și domnii de la topografie acolo, în câmp... 
Ce ziceți, domnule primar?