miercuri, 4 aprilie 2012
marți, 3 aprilie 2012
Un gramofon...
Mâine seară, orele 18...
Izvorul nopţii
Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare,
că ochii tăi, adâncii, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste şesuri,
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi
lumina mea.
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare,
că ochii tăi, adâncii, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste şesuri,
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi
lumina mea.
Lucian Blaga
luni, 2 aprilie 2012
Luni...seara!
Roz...
Suav...
Cine dintre noi
Când pleci
Nu ştiu care dintre noi doi a plecat,
Când întind mana
Nu ştiu dacă nu mă caut
Pe mine,
Când îţi spun: te iubesc,
Nu ştiu dacă nu mie îmi spun
Şi mi se face ruşine.
Odinioară
Ştiam cum arăţi,
Erai
Nespus de înalt şi de subţire,
Ştiam de unde-ncepi
Şi unde mă sfârşesc,
Îţi găseam uşor
Buzele, gâtul,
Clavicula dulce,
Umărul copilăresc.
De mult, îmi amintesc,
Eram doi,
Ţin minte cum ne ţineam de mâna...
Cine-a fost înfrânt dintre noi?
Cine-a putut să ramână?
Singurul trup este al tău
Sau al meu?
Şi mi-e atât de dor
De cine?
Numai tăcând,
Cu ochii-nchişi, cu dinţii strânşi,
Mai pot să te distrug
Cu greu
În mine.
Ana Blandiana
duminică, 1 aprilie 2012
Apriliană
Liceu, internat...
Dirigenţie! Atmosferă aspră, bacoviană (liceu, cimitir cu lungi coridoare...).
Dirigintele etalează toate "perlele" comise în ultima perioadă: fumat, note mici, indisciplină, absenţe, etc.
"Fiecare să imi aducă mâine, la ora de română, un plic deschis, ca să citesc şi eu ce aţi scris voi. Şi vă rog să scrieți adevărul: "dragă tată şi mamă, voi vă chinuiţi ca eu să fac un liceu iar eu, fiul vostru drag, am nota x la materia y, am atâtea absenţe, am făcut asta, am făcut ailaltă...", vedeti voi ce scrieţi! Eu citesc, scriu şi eu câteva cuvinte şi eu mă ocup de trimiterea lor! E limpede?"
Vreţi să ştiţi ce a urmat? Taifun! Cutremur! Coadă la telefonul public! Scrisori urgente trimise acasă, fiecare încercând să se scuze anticipat pentru... micile bazaconii...
Ziua următoare... Cimitir... Se auzea musca tocmai din şosea...
Ora de română a decurs normal, teme, ascultări, note mici... Pe fiecare bancă lucea un plic al deznădejdii, cu triunghiul fluturând ca funia unei spânzurători... Minutele treceau ca fierul înroşit prin carne... Se termină ora.
Dirigintele ia catalogul, pleacă spre uşă, se opreşte şi zice:
- Nu mai trimit plicurile... Şi iese!
***
Ce a urmat? Bănuiţi?
Duminică internatul era plin de părinţi supăraţi şi de elevi cu urechile roşii, cu lacrimi, cu jurăminte, etc, etc...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)