Apriliană

  Liceu, internat...

Dirigenţie! Atmosferă aspră, bacoviană (liceu, cimitir cu lungi coridoare...).

  Dirigintele etalează toate "perlele" comise în ultima perioadă: fumat, note mici, indisciplină, absenţe, etc.

  "Fiecare să imi aducă mâine, la ora de română, un plic deschis, ca să citesc şi eu ce aţi scris voi. Şi vă rog să scrieți adevărul: "dragă tată şi mamă, voi vă chinuiţi ca eu să fac un liceu iar eu, fiul vostru drag, am nota x la materia y, am atâtea absenţe, am făcut asta, am făcut ailaltă...", vedeti voi ce scrieţi! Eu citesc, scriu şi eu câteva cuvinte şi eu mă ocup de trimiterea lor! E limpede?"

  Vreţi să ştiţi ce a urmat? Taifun! Cutremur! Coadă la telefonul public! Scrisori urgente trimise acasă, fiecare încercând să se scuze anticipat pentru... micile bazaconii...

  Ziua următoare... Cimitir... Se auzea musca tocmai din şosea...

Ora de română a decurs normal, teme, ascultări, note mici... Pe fiecare bancă lucea un plic al deznădejdii, cu triunghiul fluturând ca funia unei spânzurători... Minutele treceau ca fierul înroşit prin carne... Se termină ora.

  Dirigintele ia catalogul, pleacă spre uşă, se opreşte şi zice:

- Nu mai trimit plicurile... Şi iese!

***

  Ce a urmat? Bănuiţi?

Duminică internatul era plin de părinţi supăraţi şi de elevi cu urechile roşii, cu lacrimi, cu jurăminte, etc, etc...