.........................
unii se hrănesc cu umbre şi se îndestulează
unii se inchid în spatele pleoapelor şi se condamnă
alţii desfac întunericul fâşii apoi îl aşază pe răni
eu
lipesc genunchii de piept
de când ai plecat şi m-ai lăsat undeva
pe drumul dintre miezul lunii şi zori
îmi bate inima ca o toacă
pare un ceas deşteptător
pe drumul dintre miezul lunii şi zori
îmi bate inima ca o toacă
pare un ceas deşteptător
blestemat cocoş care urlă în creierii zilei
nu ajunge noaptea să te aştept
întunericul meu.
întunericul meu.
Mi-am permis să "cenzurez" ceea ce am crezut că încearcă doar să şocheze prin extravaganţă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu