luni, 16 ianuarie 2012

ZIUA DE AZI

CIUPERCESCU MIHAIL


NEBUNUL

Iat-un nebun! Un nebun! Un nebun, nu oricare,
un nebun care strigă-n neştire că-l doare. Îl doare. Îl doare…

Îl doare nu propria-i durere ce-o are,
ci-l doare
durerea lumii încojurătoare
ce nu simte durere nici pentru ea, nici pentru el…

Nu simte durere că-i toată numai putere
şi ar vrea, uneori chiar reuşeşte,
prin ea să arate că viaţa zdrobeşte,
loveşte năpraznic ghiulele de tun
şi-l face de-a pururi, de-a pururi nebun,
pe cel ce tresare doar ca să strige:

- Cum nu vă doare viaţa aceasta care se-nfige
în fiecare?!...

În jur ne-mprejmuiesc hotare,
zvâcnirile toate se frâng şi-s banale
când plouă de sus cu lacrimi amare!

Lucrul acesta pe nimeni nu doare?!...

Căci nimeni nu plânge!… Ici-acolo paiaţe
împart falsitate cu ambele braţe!

E plină lumea de hoţi şi de hoaţe!...

- Cum nu vedeţi
ce groaznici păreţi
atunci când grămadă
daţi buzna în stradă
şi faceţi cozi
criticându-i pe lorzi?

- Nu vi-i deajuns
că i-aţi pătruns
omului sărac
până-n stomac
somându-l să spună
că viaţa e bună?!

- Cum nu vi-i greu
cu gândul ateu
cruce să faceţi?!

Când vă prefaceţi?!…

Şi ţipă. Şi ţipă. Şi ţipă. Şi ţipă…

Dar cad cuvintele-i grele ca o frântă aripă;
de care ni-i frică…

Urlă-n neştire
ca ploia subţire…

Sărman cam prost
vorbind fără rost…

Parcă strigă tăcând
la noi în gând…

Nimic precis;
un biet proscris…

Dar ascultaţi!…

Se-aude-un nebun…
Un nebun… Un nebun…
Un nebun nu oricare:

Un nebun care strigă într-una că-l doare…

  Poezia este luata de pe blogul Karinei; ma inclin! Dar sunt foarte bucuros de frumusetea amara a poeziei; sunt bucuros nu pentru ca transpare revolta muta, durerea inabusita a neputintei, "amarul" vietii traite acum... sunt bucuros pentru vibrarea puternica a mesajului transmis, sunt bucuros ca exista melodie, chiar daca nu exista rima, exista cuvinte impletite in metafore, exista un intreg urlet de furtuna in chingi, de asteptarea semnului la care sa se rupa barajul si gunoiul sa fie maturat... ESTE ZIUA DE AZI  fara pietre si sange, este chemarea la moralitate, la normalitate, la VIATA!


  Este un echilibru uluitor intre aceasta poezie si "Colind cu stea" al domnului Ionel Muscalu. Aici este omul "sisif", impingand bolovanul neputiintei, acolo este omul "ikar", cu ochii spre stele...

8 comentarii:

  1. Mulțumesc mult pentru acest comentariu, după mine consonant cu tensiunea poeziei. Încântarea (și satisfacția) mea este cu atât mai mare cu cât această poezie „veche”, scrisă prin anii '75 a rămas, lasă senzația sau este încă de actualitate . „...întregul urlet de furtună în chingi, de așteptare a semnului la care să se rupă barajul și gunoiul să fie măturat...” se dovedește o constantă a stării omenescului. Mulțumesc pentru reverberația pe care mi-ați amplificat-o chiar numai remarcând această poezie de suflet.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mai explicit ,pe intelesul celor care nu sunt "critici-filozofi-literari", care ar putea fi aceasta ..."chemarea la moralitate, la normalitate, la VIATA! " ? ce atitudine ar trebui sa ia romanii ? sa stea cuminti acasa sa scrie "pareri personale " pe bloguri sau sa-si spuna parerea deschis, fatis, in strada, sau chiar si aici ? Iubesc comentarii, limpezi si clare , nu " cuvinte imbracate" .

    RăspundețiȘtergere
  3. Servus, Anonim! Multumesc pentru ironie, nu sunt nici critic, nici filozof, nici... literat!
    "Mai explicit" am fost deja pe alt blog, unde am spus asa (sau cam asa): nu privesc nicio problema "la scara mare" pentru ca nu pot! Nu am capacitatea! MORALITATEA, NORMALITATEA, VIATA sunt aici, langa mine! Ma intalnesc cu ele in clipa in care ies pe usa! Mizeria, geamurile blocului sparte, mucuri de tigari pe trotuar, magazinul unde trebuie sa verific amaratul de rest de 5 bani, policlinica unde trebuie sa ma duc de cinci ori pentru o radiografie...
    Nu, nu ma erijez in nimic, imi e dor de satul meu, unde nu furam fructe din gradina nimanui pentru ca se afla imediat, indiferent daca as fi incercat in miezul noptii sau cand erau toti la biserica! Am ales exemplul cel mai dur, pentru ca daca nu as fi dat "buna ziua" unei persoane, spre exemplu, aflau si parintii si profesorii!

    Asta numesc MORALITATE si NORMALITATE! Stiu si ca sunt depasit! Acum e "cool" sa injuri, sa vorbesti porcos, sa nu iti pese de reguli!

    Exista si o "parere fatisa": fara pietre si sange! Daca nu e pe gustul Dvs, imi pare rau, acesta sunt!

    Va multumesc pentru dialog si va admir curajul de a va spune parerea "deschis", anomim...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "MORALITATEA, NORMALITATEA, VIATA.."
      Cu stima si respect! Oricare dintre notiunile de mai sus sint diferite pentru fiecare individ. Normalitatea MEA poate sa nu fie si "A TA" (a oricaruia dintre noi). Depasit este cel care REFUZA sa gindesca/sa actioneze/sa faca ceva, cel putin pentru el, daca nu si pentru cei de linga el.
      Ar fi interesante opiniile dvs./noastre despre LIBERTATE. Ce este? Ce inseamna? Ce presupune? Cine este cu adevarat liber? Este/a fost cineva cu adevarat liber? Definitiile de dictionar reflecta trairile si simtamintele mele/noastre?
      Din multe puncte de vedere sintem "depasiti". Dati - mi voie sa am convingerea ca noi, "depasitii" putem bate cu palma la c.... pe multi din cei ai zilelor noastre!
      DIXIT bn_

      Ștergere
  4. Ce modest sunteti ! "Stiu si ca sunt depasit! Acum e "cool" sa injuri, sa vorbesti porcos, sa nu iti pese de reguli!" Am citit "dialogul" cu Nicolae Munteanu , si am vazut cat de depasiti sunteti ,cei care traiti in aceasta NORMALITATE si cu cata MORALITATE !!!!Ce faceti pt.a aduce la NORMALITATE acea NORMALITATE care spuneti ca o intlniti cand iesiti pe usa casei ? Probabil nimic. Va complaceti si sunteti multumit ca puteti sa va exprimati pe aceste bloguri parerea critica asupra unor greseli gramaticale sau asupra unor versuri scrise de altcineva. Cat despre dialogul nostru anonim, pot spune doar atat : nu conteaza ce nume ne luam aici, real sau nu, ....caracterul conteaza...toti ne ascundem in spatele "sticlei"...sa nu-mi spuneti ca sunteti cel care va descrieti pe aici printre admiratoare si admiratori!

    RăspundețiȘtergere
  5. Aveti dreptate, dialogul acela a fost o greseala, mi-am cerut scuze.Oricum, nu am injurat, nu am vorbit porcos, am crezut ca se respecta regulile gramaticale si comportamentale. Am gresit!

    "Probabil nimic" inseamna ca se lasa loc si altei ipoteze... E bine!

    Tineti-va de scaun, urmeaza dezvaluirea unor secrete extraordinare: in acel dialog s-au dat nume! Pe pagina Elenei Toma, unde "ati urmarit", gasiti si o alta fotografie a mea, si numele, si zilele si orele in care ma puteti asculta, daca am ajuns asa un personaj important incat doriti sa ma corectati!

    Va multumesc pentru atentie, eu chiar sunt acesta, nu am nevoie de admiratori/admiratoare, e mult prea tarziu pentru cai verzi pe pereti.

    Dumneavoastra?

    RăspundețiȘtergere
  6. Si in primul si in al doi-lea raspuns, ati evitat , RASPUNSUL ...asta va este meseria domnule....nu-mi da adrese, si indicatii unde va pot vedea , auzi, etc...nu am de gand sa devin fan , nici a dv.nici a altor persoane de pe site, bloguri etc.interniste.....Inchei conversatia

    RăspundețiȘtergere
  7. Buna seara, Doamna Anonim din Bucuresti.

    Nu am nevoie sa fie cineca "fan", nici al meu, nici al "dialogurilor" mele. Dar un schimb de pareri se poate face, "fara ura si fara partinire"!
    Aici este canapeaua de la poarta, din copilarie, sau vestita "poiana a lui Iocan", si nu ma refer la acest blog ci la acest "cyberspatiu".

    Ca orice femeie, aveti si primul si ultimul cuvant, indiferent daca sunteti in propriul "ou" sau in vizita.
    Va rog totusi sa precizati ce anume ocolesc. Din dialogul anterior rezulta ca "nu sunt ce par a fi". Daca am adus precizari in sprijinul identitatii, tot nu e bine.

    Daca ma condamnati pentru neparticipare, astept sa vad contributia Dvs. la evenimentele in derulare.

    Cu respect,
    Vasile D.


    Cugir, jud. Alba

    RăspundețiȘtergere