miercuri, 12 februarie 2020

Parastas pentru Dya

  Au trecut de mult cele trei zile în care mai speri că e doar un accident, că poate o pâlpâire de pleoapă ori un suspin imperceptibil reaprind speranța! Degeaba, Lazăr nu a mai ieșit!
  Au trecut și cele patruzeci de zile de rătăcire în deșert, în care aștepți un semn, un glas, o flacără în tufiș, o piatră scrijelită pe care să recunoști poruncile pe care le clama cu vehemență! Degeaba, Dya a trecut dincolo!
  Am scris, pe un cenaclu oarecare, un text în care îmi exprimam uimirea față de purceluși! Cine erau purcelușii? Erau patru animăluțe drăguțe, moderne, conectate la realitatea locală. Toate... patru animăluțele simpatice aveau o trăsătură comună - constanța! Îl priveau pe lup ca pe o icoană! Mamă, ce deștept e! Măiculiță, cum vorbește el în orice situație! Wow, cum este el apreciat în mediile alea, și alea, și alea...
Mno, numa' că lupul... lup, ce mai încoace și încolo! 
  Primului purceluș i-a spus așa:
- Știi ce? Eu nu vreau o colivie de aur!
  Cel de-al doilea purceluș, modeeeern, modern, foarte preocupat de imagine și nu de conținut, s-a ofuscat ireversibil pentru că nu a fost invitat la masa principală, pe când cumătrul lup își serba a doua naștere! Tra-ge-di-e! Amenințări în mesaje private, invective, invitații în iad, etc, etc...
  Al treilea... Eeee, al treilea e ceva cu totul special! "Prieteni la cataramă" (zicea el, purcelușul), mergând pe străzile cetății cu pas de defilare, spunând sus și tare că nu se va certa niciodată cu lupul cel... așa și pe dincolo! "Niciodată" a durat exact până în ziua în care lupul a cules un măr fraged. Zbang! - s-a făcut pulbere niciodatăl cel îndelung purtat ca ecuson!
  Eeeei, dragii moșului, și uite așa apare și ultimul purceluș, spilcuit, țanțoș, graffitizat pe undeva prin Latium, vorbitor din vârful buzelor în lumina reflectoarelor și scărpinându-se crăcănat în dialoguri oarecare. Pfoa, ce revelație! Ce intrare în scenă, ce covor roșu pentru reprezentanta cremei cremelor, ce program alămit și sunător! Noutate în burg, normal! Atenția captată, normal! Suflul de care era nevoie!
  Doar că... parcă nu părea chiar așa de reprezentantă a renascentismului, parcă pe undeva se vedeau cojile de semințe scuipate la poartă!
- Măi lupule, tu de ce nu dai like postărilor mele?
- Pentru că tot ce scrii e doar jelanie, doar tânguire, tu cerșești lacrimi și compasiune...
  "Mai bine tăceai, Lupule!" se aude de undeva, de sus...
  Corul purcelușelor a devenit brusc pițigăiat, plin de vitriol, băhnitor ca al unor pirande cărora nu le dai pomană! Să fie sănătoase!
  Lupul s-a bucurat că purcelușele au găsit motiv (și cauză) de sudare într-un grup în care zilnic i se aduc osanale! Ce poate fi mai înălțător?
  Cam așa era textul. (Notă: mai e un purceluș, neimportant din toate punctele de vedere, dar care s-a lăturat grupului de adoratoare într-o frenezie demnă de o disecție la balamuc).
Dya a întrebat, sfioasă:
- Sunt și eu în grup?
- NU! a fost răspunsul ferm. 
  Doar că... doar că acum parcă sunt afectat eu de virusul purcelușist! Răsucirea! 
Nu, Dya nu a făcut nimic, dar tocmai asta e, că nu a făcut nimic! Nimic din ce trebuia să facă! Ani îndelungați a scărmănat la microfon derapajele celor care se strofocau în încercări de versuri! Ani îndelungați a făcut lupte greco-romane cu textele insipide, inodore, incolore și inculte! Ce a pățit acum? A îmbătrânit? I s-au tocit urzicile? Sau... Au, da? Uf... Asta e, suntem daci, râdem când ne pregătim pentru cenaclul cu Zamolxe, suntem creștini, despre morți - numai de bine!

  Dacă primul volum al Cameliei Morda Baciu a fost scos sub îndrumarea profesorului Dorin N. Uritescu (un fiasco absolut!), al doilea este o culegere de proză scurtă, "Povești de pe la noi", volum tipărit la Editura Minela, atent supravegheat de Claudia Minela, o cariatidă a corectitudinii. 
  Așa o fi, teoretic. Practic - o dezamăgire dublă, atât din partea autoarei, cât (mai ales) și din partea Claudiei. Întregul volum e o maculatură! Bun, rețin părerea domnului profesor că vânătorii de greșeli sunt ca răceala, trec de la sine; bun, rețin și atitudinea de a ne bucura de fiecare apariție editorială, corect! Dar să ne vedem lungul nasului, reciproc!
  Cartea abundă de virgule între subiect și predicat, lucru IMPARDONABIL pentru autor și editor! Cartea are DOAR câteva texte care pot fi reținute ca fiind literare, celelalte sunt compuneri de vacanță. Nu cartea mă intrigă, ci atitudinea din jurul cărții! Toată lumea aplaudă, toată lumea aclamă zeița scrierilor "veneriene", nimeni nu spune un cuvânt despre limba română, adevărata exilată și dezrădăcinată din cele două volume! 
Repet, Camelia are doar vina că e îmbătată de lumina de pe podium. Nu e vina ei (adică e, dar e scuzabilă, oricine poate păți la fel), e vina prietenilor care acceptă mascarada, ori sunt la fel de beți... Asta da beție cu apă chioară!
  Cam ăsta e spiciul meu la patruzeci de zile de la decesul Dyei. Amin!










P.S. Expresia mea favorită din draga de ea limba română: "să înving lupta cu boala"!



14 comentarii:

  1. OH! :)
    Scriu doar: de m-as incumeta vreodata sa public o carte :)) mi-ar placea sa o "diseci" tu! :)
    Toata stima pentru articol!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. No servus, Diana!
      Mulțumesc pentru vizită, lectură și semn de popas!
      Mno, aștept! :)

      Ștergere
  2. Nu contest inteligența, dar ea, inteligența, fără bun simț,fără omenie, este nimic, zero.
    Empatie? Ce să mai vorbim...
    ,,Preocupată de imagine"?
    Cunoști tu sufletul meu, străine?
    Taci, plinule de conținut,pentru numele lui Dumnezeu taci!
    Dusule la biserică, privește în ograda și sinele tău și învață smerenia!
    ,,Spicul cel încărcat de rod privește înspre pământ,spicul sterp privește, cu fală, spre cer"
    Drum pavat cu succes până la cea mai înaltă treaptă a posibilului, străine!
    Nu mă interesează absolut deloc!
    Pentru mine, la fel ca pentru toți cei pe care, în timp, i-ai ,,luminat", vei rămâne ceea ce ai fost și ești - un ,,Neom" inteligent!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E posibil să fie așa. E posibil și să fiu inteligent, dacă așa se bârfește. Neimportant pentru mine.
      Important este că am vrut să ajut, dar nu bocind pe umerii falși de emigrant, ci spunând ceea ce am crezut eu despre operă, nu despre individul-autor.
      Mulțumesc, am refuzat sprijinul unor critici versați, titrați și potentați! Nu mă interesează - am zis.
      O, e bine, înseamnă că exist!
      Apropo, nu ești chiar așa de sus în clasamentul purcelușilor! Mai citește o dată!

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. Nu e o problemă, se poate întâmpla oricui!
      Și în carte sunt scuzabile câteva erori de editare!
      Când greșelile sunt repetate și dezvăluie un tipar... e mai dificil de admis. Cu atât mai mult cu cât se presupune că textul a fost verificat de o editură căreia îi pasă de calitatea textelor publicate!

      Ștergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Interesant prin deducție.
      Să analizăm pe rând.
      Ai depus un efort considerabil să arăți greșelile mele.
      1 - nu am spus niciodată că sunt perfect sau bine pregătit, cu tot respectul! Ba am scris că nu am trecut de nivelul liceului, și acela fiind real, nu uman! Am spus și spun că îmi sar în ochi greșelile. E un defect, probabil, dar poate fi transformat în ceva util! Dacă vorbim de discuțiile la telefon, a fost cumva și o afirmație cum că stau bine cu gramatica? Cea de bază?
      2 - o, bineînțeles că am avut erori de sciere cu nemiluita, ai manuscrisul! Ba chiar ai și enumarat aici, câteva! Mulțumesc! MULȚUMESC! Nici nu se pune problema de a ne compara, tu ai ajuns la un nivel înalt prin forțe proprii. Felicitări! Eu mai am doar amintirile despre gramatică! Totuși... nu ai consemnat nicio virgulă între subiect și predicat, în scrierile mele! MULȚUMESC! Asta spuneam și eu, la atât m-am și oprit în a observa la unii și la alții, nu mi-am depășit lungul nasului!
      3 - Hmmm... Asta sună a partizanat! Am folosit regionalisme? Și nu e bine? Păi ți-am zis "Noi așa vorbeam" și ai zis că nu e bine, în scriere trebuie să păstrăm cuvintele corecte! În textul din postare s-a aplicat altă regulă? Nu-i bai, sănătoși să fim!
      4 - este normal să nu-mi văd greșelile, cum nu ți le vezi nici tu, cum fiecare le vede mai repede pe ale celuilalt! Am discutat, amândoi, și pe "Bate nasu'" și pe "Joint". Au fost greșeli? Da sau ba? Și ambele publicate deja! La ce editură?
      Eu o las mai moale nu de teama cuiva (apropo, felicitări! Principala preocupare a purcelușelor a fost strigătul "să-l oprească cineva!"), ci pentru că nu mă interesează nevoia de a corecta tot ce mișcă, eu am încercat să-mi ajut prietenii! Și NU am făcut-o public, cum foarte bine știi! Postarea asta este doar un ecou al multelor injurii aduse public inclusiv la nivel personal! Și m-am referit DOAR la operă!
      Apropo, cum spui că la editura respectivă nu a fost scoasă nicio carte cu virgulă între subiect și predicat? Asta unde a fost scoasă?
      Acum am să fac o postare specială, nu ca să câștig vreun război, ci pentru că ai făcut o afirmație. E doar o provocare, nu o demonstrație! Așa, pentru un moment de respiro, recitește prima pagină din Mila!
      Postarea, stimată editură, este despre lungul nasului, nu despre editură! Să ai o carte plină de greșeli ca un bărăgan de insecte și să o expui peste tot... asta mi se pare impardonabil!

      Ștergere
  5. Ca să nu mai vorbim despre inversiuni și disonanțe. Unde ai ținut deștu’, moș Vasile, atunci când ar fi trebuit să arăți spre greșelile tale? Tu le vezi pe ale altora și lovești. Repet: nu sunt perfectă, motiv pentru care nu arăt cu degetul public spre cei care greșesc, așa cum faci tu. Acum e prima dată. N-aș fi făcut-o, dacă n-ai fi arătat spre editură și editor. Este munca noastră de șase ani pe care tu ai tăvălit-o în câteva secunde generalizând. Cu siguranță vei spune că tu poți greși pentru că nu ești editor sau pentru că postările tale sunt fără cusur. Ei aș! Ia uite și la postarea actuală: ,,Am scris(,) pe un cenaclu oarecare(,) un text în care îmi exprimam uimirea față de purceluși(!) - ,,pe un cenaclu oarecare” este încadrat de virgule incorect deoarece nu este incidentă. Inversăm puțin ca să-ți dai seama: pe un cenaclu oarecare am scris un text în care îmi exprimam uimirea față de purceluși”. Și semnul exclamării este incorect pus. Te-aș întreba - de ce? Mi-ai răspunde ca altă dată: ,,nu știu”. Semnul exclamării se pune după propozițiile exclamative, imperative, după interjecții și vocative. So... într-o propoziție ai trei greșeli. ,,Toate(...) patru animăluțele simpatice aveau o trăsătură comună – constanța. (!) Îl priveau pe lup ca pe o icoană.(!)”. ,,mai e un purceluș, neimportant din toate punctele de vedere, dar care s-a (lăturat)/ corect alăturat. Lătura este apă murdară, deci substantiv, nu verb. Mai sunt și altele. Asta doar la o primă citire.
    Vezi că n-a murit Dya? Ai îngropat-o de vie! Ar putea vorbi și scrie, de exemplu, despre valoarea literară a poeziilor tale, dar n-o face pentru că așa cum spuneam, nu lovește în prieteni. Ca editor am obligația să evidențiez fie chiar și un vers din întregul volum, dacă este bun, chiar dacă restul cărții este maculatură. Ți-am mai explicat asta la telefon.
    Trăiască Dya! Încă a fost cuminte. Uite, dacă ești de acord, te provoc la duel! Îți dau spre corectare, deci vei fi editor plătit, două volume de proză pe care le vei corecta într-o săptămână. Dacă descopăr o singură virgulă pusă greșit, nu vei mai fi plătit pentru munca depusă și nici nu vei mai arăta cu degetul spre nimeni. Te bagi?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Repet, MULȚUMESC! NU am virgule între subiect și predicat! Despre disonanțe, cacofonii, inversiuni, inducții, deducții, seducții - DA, habar n-am! Despre lăturat... e problema ta! Cuvântul e voit!
      Despre valoarea literară a poeziilor mele nu e nevoie să repeți, ai mai spus. Am trimis poezii la concursuri deși mi-ai recomandat să nu o fac. Oare de ce o fi fost premiată poezia mea la Roma? Ai pus pile, cum sugerează (se pare că fondat) una dintre purcelușe?
      Nu am nevoie să fiu plătit, cum nu am fost plătit nici în urma dialogului despre alte cărți. Provocarea are un singur scop, jenant: să nu mai arăt cu degetul spre nimeni! Și asta pentru că toată zvârcolirea ta este despre ce am făcut eu, nu despre textul analizat...
      Aferim!

      Ștergere
    2. Ai citit zeci de recenzii și cronici scrise de mine, ai citit cărțile mele. Ai găsit virgule între subiect și predicat? Provocarea mea avea ca scop principal responsabilitatea de a fi editor de carte, cu un volum mare de lucru, într-un timp foarte scurt și implicit ideea de a nu arăta cu degetul atunci când tu însuți nu ești infailibil. Am vrut și îmi doresc să treci prin experiența mea ca editor, să simți pe pielea ta ce simt eu, să fii judecat pentru greșeli și să fii pus la zid în public (nu de mine, de alții), dar mai ales de prieteni. eu îmi asum greșelile și faptul că nu sunt perfectă, dar nu arăt cu degetul pe nimeni, mai ales prietenii. Asta era ideea. Tu faci cum simți și cum dorești. Răspunde-mi, te rog, sincer, la o întrebare: ai fost mulțumit de corecturile făcute de mine la cele trei volume și de intervențiile pe text?

      Ștergere
    3. PS - Te rog mult nu mai amesteca lucrurile! Nu am nicio treabă cu purcelușii tăi. Nu știu cine sunt ei, deși mi-ai spus, n-am reținut pentru că nu mă interesează conflictele. Dacă unul dintre ei este Camelia, eu nu am făcut altceva decât să mediez împăcarea voastră. Am văzut că nu se poate, m-am retras din conflictul vostru. Reacția mea la articolul postat aici a fost strict personală, fără nicio intervenție. Nimeni nu mă poate influența atâta timp cât eu cred în cineva sau în ceva. Întotdeuna te-am susținut pentru că am crezut în tine - în deciziile tale, în capacitatea ta de a percepe lucrurile, chiar dacă ai avut altă viziune care nu a coincis cu a mea, am crezut și cred în rebeliunea ta trăsnită și în talentul tău de prozator și critic, chiar dacă am fost vizată și eu. Nu te perii, n-am niciun interes. Am avut multe dispute de-a lungul anilor ca să renunț acum. Te rog încă o dată, nu amesteca lucrurile! Nu mă amesteca în conflictele tale - ,,Postarea asta este doar un ecou al multelor injurii aduse public inclusiv la nivel personal! Și m-am referit DOAR la operă!”. Dacă e așa, ce caută numele meu și al editurii în textul tău? Trage-mă de urechi cât vrei în privat, rezist la orice lovitură, știi bine, am făcut-o de N ori, dar nu mă arăta cu degetul când mă împiedic că nu e loial din partea unui prieten. O zi bună!

      Ștergere
    4. PS 2 – Pentru cârcotașii care insinuează că ai luat premiul datorită prieteniei noastre, vreau să clarific și acest lucru:
      1. mebrii juriului au fost aleși de organizatorul concursului; aceștia au jurizat influențați fiind de sentimentul patriotic;
      2. nu am știut numele lor, decât după rezultatele oficiale postate de organizator;
      3. câștigătoarea locului întâi a fost un fiasco, o dezamăgire. nici măcar nu am citit întreaga carte. mi-a fost imposibil; regret, dar nu a depins de mine;
      4. dacă ar fi depins de mine, aș fi ales Carmen Popescu care este net superioară tuturor participanților, ca valoare lirică;
      5. dacă ar fi depins de mine, fără niciun considerent prietenesc, te-aș fi ales la proză pe tine. și pot motiva alegerea mea, așa cum am procedat la fiecare participant când am dat notă, atunci când am făcut parte din juriu;
      6. la ediția a doua a Turnirului nu a câștigat niciun participant la segmentul poezie, deși au fost mult deasupra concurenților de la concursul anterior; au câștigat doi concurenți la proză;
      7. pe viitor, dacă voi mai face parte din juriu, îi asigur pe cârcotași că va câștiga cel care merită, fără să fac rabat de la etică; asta e Dya, chiar dacă ai înmormântat-o.
      Dacă pe plan editorial fac compromisuri pentru că editura este o afacere, în concursuri tai în carne vie, așa cum procedez cu autorii buni și cu prietenii deschiși spre evoluție.

      Ștergere
    5. Ai șters un comentariu...
      Mă așteptam, mi-am dorit, dar erau "mai normale" scuzele...
      Pentru că ai adus o grămadă de "argumente" ale "normalității" mele arătând greșeli din manuscrise, nu din carte...
      Urât!
      Am tăcut pentru că ghioceii trebuie să rămână albi.
      Mai fac două postări "la temă", una pentru tine și una pentru doamna care nu semnează, dar care scrie, apăsat, că este "o femeie frumoasă"!
      Notă: nu te îngrijora, nu am ce să spun rău despre tine, este doar un accident de parcurs! Am scris în "Spectacol cu paiațe", ești prinsă într-o pânză de păianjen.
      Să ne citim sănătoși!

      Ștergere