miercuri, 20 noiembrie 2024

Mama

 


S-a născut pe 20 noiembrie. 

Nici nu știu ce să mai scriu... Vreau să-i aduc un omagiu. Am să "comentez" pozele.

Bunicii din partea mamei, Cojocaru Vasilica și Cojocaru Dragu.
Precizare: noi nu spuneam bunicul și bunica, noi spuneam mamarea și tatamoșu! Între ei - mama, fiica cea mai mare. 

 

Frații și surorile mamei.
Mamarea a murit tânără. Tatamoșu provenea dintr-o familie înstărită, un frate de-al lui era mare industriaș în Iași. El era poștaș în Sudiți. Domnul din Iași avea o fabrică și în Constanța, unde a angajat-o pe mamarea. Știu că a venit bolnavă de acolo, a murit de plămâni. Eu nu o știu.
Mama a rămas să îngrijească frații.


Mama este în dreapta. Surorile mele mai mari spun că era foarte elegantă.
Apropo de frații mei.
Pe bunicii din partea tatălui îi chema Gheorghe și Anica. Niciunul dintre noi nu purtăm numele părinților sau bunicilor, cu excepția surorii Vasilica.
Acum fabulez.
Mama a ținut imens la mama ei. O pomenea mereu. Când a murit tata, după o viață petrecută fără mamă, la marginea mormântului tatei mama a strigat:
- Vasileeee, ce face mama, Vasileeee!
Mi-au dat lacrimile, așa cum se întâmplă și acum.
Probabil mama a vrut ca una dintre fete să poarte numele Vasilica.


Mama, tata și prima soră, Elena. Toți trei sunt dincolo...

Mama este a doua din dreapta.

 

Lenuța mireasă!


În picioare, Lica (Ariclia) și mama, la zootehnie.

Sus: nu știu (e un văr din partea lui unchiul Gică), tanti Anișoara (soția lui), nu știu, Lenuța, sora cea mare, unchiu Tudor, fratele tatei, nenea Mitică, soțul Lenuței, Drăguța, verișoară dinspre unchiul Gică, tata, nenea Vasilică Lefter, soțul Drăguței, nu știu.
Jos: tanti Maria, soția unchiului Gică, mama.

Sunt curios unde e făcută poza, seamănă cu casa noastră, dar nu e. Noi aveam două paturi între care era masa, aici par două mese.

 

Mama este în rândul doi, a doua de la dreapta.



Eu sunt în rândul de jos, în stânga. Mama este sus, în dreapta. Era bucătăreasă ori ajutor de bucătar la grădiniță. Bucătăreasa de bază era doamna de sus, din stânga, mai plinuță. Toți copiii o strigau "mamarea"! Era bunica tuturor, nu? 

 

Mama este pe rândul de sus, a treia din stânga.



La munca câmpului. Mama este în negru, în picioare.

 

În poza asta este în partea dreaptă.

 

Lenuța, Gabi, Ica și mama.
Câte surori am avut? Nouă!

 

A treia din dreapta.

 

Ce importante sunt însemnările de pe fotografii!

 

A treia din dreapta.

 

Cu finii Bercaru.
Să-mi fie cu iertare dacă greșesc. Părinții mei nu au cununat, nu au botezat. Probabil nu voiau, eram o familie săracă, probabil lumea se ferea de noi din același motiv...
Familia Bercaru locuia într-o căsuță mică, cred că erau cu chirie. Mama și fina erau colege de echipă. Uite așa s-a ajuns la nășit. Finii erau foarte harnici, s-a văzut pe parcurs, au cumpărat casă mare, casă cu curte mare. Au fost două familii prietene, fina era ca din familie!
Toți patru sunt acum în "satul răsturnat"...


Mama e în stânga imaginii.

 







Mama este în mijloc. În dreapta pozei este Lica, a doua soră, căsătorită în Căteasca, Argeș. În stânga imaginii este Mihai, băiatul cel mare al surorii mele. 

 

La nunta Mariei, ce-a de-a patra fiică. Maria s-a căsătorit târziu, a avut multe probleme medicale. 

 

Mama este în dreapta. 

 

24 octombrie 1981. Mama este lângă mine.

 

Cam așa arătau sărbătorile de iarnă.
Mama și tata sunt în dreapta, jos.
Nepoții sunt pe afară.

 

Cu o parte dintre nepoți.

 


Martha, al unsprezecelea copil, se căsătorește!

 

Plecam de la Sudiți la Săveni și ne-am întâlnit cu mama. 

 




Dumnezeu să te țină în lumină, mamă!

sâmbătă, 3 august 2024

Cel ce mi-a dat muzica

O zi tristă, cea de ieri. Nici asta nu e mai brează, cred că și mâine va fi la fel...
A murit, ieri, Nicu Covaci, liderul formației Phoenix.
Nu mi-a fost rudă, nu am petrecut timp împreună, nu am făcut parte din lumea muzicală, dar dispariția lui e ca o sfâșiere de cer, de parcă aud pânza albastră cum se rupe...

Am petrecut mai multe zile cu formația Phoenix în Argeș. Nu mă contrazic, doar explic în felul meu. Oricum, de atunci sunt fan Phoenix și un iremediabil îndrăgostit de muzica lor.
Iunie 1975. Vacanța de vară. Plecam din Breaza, Prahova, pe direcția Ialomița. O soră de-a mea era căsătorită în Căteasca, Argeș. Îmi scrisese să merg la ea în vacanță. Am avut curaj și pentru că mergeam până în Pitești cu un coleg de clasă.
În Căteasca nu aveam ce să fac, efectiv. Cumnatul era oricum cu vreo douăzeci de ani mai mare ca mine, mergea la serviciu, bea la crâșma din sat o bere și ajungea seara acasă, vorbeam puțin. Copiii soră-mii erau mici, așa că mai toată ziua mă învârteam prin curte sau ascultam muzică la un picup. Camera din față, aia bună, era camera în care dormeam, așa că soră-mea a adus acolo picupul și discurile de vinyl. Citeam și ascultam muzică. Nu preferam populara, așa că ascultam mai mult soliștii de muzică ușoară. În teancul de discuri era și "Cei ce ne-au dat nume", și "Muguri de fluier". Phoenix, evident.
Nu știu de câte ori le-am ascultat, dar mi-au pătruns în sânge! Nici acum nu agreez foarte tare "Ciclurile", dar Toamna, Nunta, Negru Vodă, Strunga, Andrii Popa, Mica Țiganiadă, Muguri de fluier au rămas precum piramidele!

Spre finalul liceului a apărut și "Cantofabule", ridicând admirația spre cota extazului!
A, să lămuresc un lucru. Poate mai auzisem Phoenix la difuzor, poate îi mai văzusem la Albumul duminical, dar erau doar treceri, întâmplări. În vara lui 1975 am avut eu discul în mână, asta a însemnat "întâlnirea"! La fel a fost și în 1978, dublul LP Cantafabule a ajuns și în mâna mea, și unde - în internatul liceului militar!!!


Mai trec niște ani, mulți. Prin 1993 eram în Constanța și văd afișul cu formația Phoenix care va concerta într-o sală de sport, parcă. Am fost prezent, normal! Scena era într-un capăt al sălii și de o parte și de alta a ei era un gard de sârmă plasă cam de trei metri înălțime, interzicând accesul publicului. Într-o pauză, formația a rămas pe scenă, stând de vorbă între ei. M-am apropiat de plasa de sârmă și am început escaladarea gardului. Era foarte greu, nimeni nu s-a panicat, nici formația, nici oamenii de ordine, doar mă priveau. Am ajuns în vârf, m-am atârnat de gard și am căzut în picioare, dincolo, de unde am urcat lejer pe scenă. Chiar Nicu Covaci m-a întâmpinat, zicând "Vrei autograf, nu? Îl meriți, ai avut și curaj, și forță!" A semnat pe spatele biletului pe care, din păcate, nu îl mai am...

După alți mulți ani, ajung să realizez o emisiune de muzică și poezie la un post de radio on-line, Pro Diaspora. Emisiunea se numea Gramofon și era destinată, în principal, difuzării de muzică românească, muzică folk și poezie. Phoenix era nelipsit în listing. Au mai fost și alte radiouri on-line, emisiunea și formatul au rămas neschimbate.
Obișnuiam să spun că muzica românească se împarte în două: Phoenix și ceilalți, așa cum muzica străină se împarte tot în două: Pink Floyd și ceilalți.
Odată cu intrarea în liceul militar, am trecut din copilărie în adolescență. Începând cu 1975, Phoenix a fost o bornă în lumea muzicală a mea. Plecând Nicu Covaci, parcă și eu am plecat puțin...
Începând de ieri, pânza albastră a cerului s-a sfâșiat îndelung și Pasărea Phoenix a urcat în nemurire.



miercuri, 17 aprilie 2024

Urme

 Ce las în urmă? Surpriza vine din Germania, unde un scriitor, poet, publicist, editor și traducător, fost membru al Uniunii Scriitorilor din România și membru al Uniunii Scriitorilor din Germania, domnul Christian W. Schenk, a remarcat mai multe poezii ale mele și le-a publicat în revista Poezia, revistă care apare la Iași, sub egida Uniunii Scriitorilor din România. Nu am avut niciun rol în selectarea poeziilor, nu am plătit apariția în revistă.
  Trebuie să precizez că o promovare identică a făcut domnul Gheorghe Dobre, scriitor, membru USR, care mi-a publicat mai multe poezii în revista de cultură Helis, revistă care apare în Slobozia, Ialomița. Toată stima!
  Domnul Christian W. Schenk a făcut un lucru incredibil pentru mine, m-a introdus în "Antologia liricii românești de la origini până în prezent", operă în șapte volume!


Iată ce scrie domnia sa:

"Criterii

 1. Diversitatea poeților

 O antologie de înaltă calitate trebuie să includă lucrări variate pentru a prezenta diferite stiluri, teme și genuri. În diferite perioade/epoci poeziile scrise sub același șablon (vezi varietate) își au locul într-o antologie tematică, nicidecum în una istorică.

2. Diversitatea tematică

 Este important ca antologia să acopere o gamă largă de subiecte pentru a stimula interesul cititorilor și a prezenta perspective diverse.

3. Coerența

 Deși diversitatea este importantă, antologia trebuie să aibă totuși o oarecare coerență pentru a oferi o experiență de lectură coerentă.

4. Calitatea poeziilor

 Selecția poeziilor trebuie să se bazeze pe calitatea lor literară. Doar cele mai bune lucrări vor fi incluse în antologie.

5. Semnificația istorică

 Importantă este includerea lucrărilor cu semnificație istorică sau culturală pentru a oferi o imagine de ansamblu cuprinzătoare asupra istoriei poeziei diferitelor epoci.

6. Munca editorială

 Munca editorială atentă este crucială pentru a organiza o lucrare semnificativă, pentru a oferi informații de bază: note biografice și eventual bibliografice, pe cât posibil pe maximal o pagină. La fel de importante sunt notele explicative cât și cele de subsol.

7. Prezentarea

 Prezentarea poeziilor, aspectul și designul antologiei joacă, de asemenea, un rol important în trezirea interesului cititorilor și prezentarea adecvată a poeziei, fără a uita că o antologie generală nu este o antologie de autor!

La urma urmelor, și fără punct de criteriu, nu trebuie uitat faptul că orice antologie reprezintă subiectivitatea antologatorului iar dacă antologia este în traducere intervine și „traduttore - traditore”!

 În această antologie de poezie românească, de la începuturi până în zilele noastre, este de mare importanță să includ atât poeți cunoscuți, cât și mai puțin cunoscuți. Includerea poeților mai puțin cunoscuți este crucială pentru a oferi o reprezentare diversă și reprezentativă a tradiției lirice românești și pentru a înțelege pe deplin peisajul literar al țării. Sunt mulți poeți talentați care nu au avut șansa să se impună în lumea literară din cauza diverselor obstacole și este important să le apreciem și să le recunoaștem operele. Este regretabil că unii poeți talentați nu au primit recunoașterea sau sprijinul adecvat pentru a-și aduce arta unui public mai larg. Adesea acest lucru se datorează lipsei de interes din partea asociației scriitorilor și a institutelor culturale responsabile, care acordă mai multă atenție poeților tradițional cunoscuți sau consacrați. Astfel, poeții mai puțin cunoscuți sunt umbriți, iar lucrările lor nu primesc atenția pe care o merită. Un alt motiv pentru care poeții buni au dificultăți să ajungă în lumea literară este lipsa sprijinului financiar. Mulți poeți trebuie să-și publice și să-și comercializeze opera ei înșiși, ceea ce poate implica costuri semnificative. Necesitatea de a autofinanța totul, de la publicarea unei cărți de poezie până la activități de promovare și de relații publice, face dificil ca poeții talentați să-și facă auzită vocea în scena literară aglomerată. Un aspect deosebit de frustrant este faptul că poeții trebuie adesea să plătească pentru publicarea de prefețe sau recenzii în reviste literare pentru a-și prezenta lucrările unui public mai larg de citire. Acest lucru prezintă un obstacol financiar imens și face și mai dificil pentru aspiranții poeți să fie auziți și să obțină recunoaștere. Prin urmare, într-o antologie de poezie românească, este crucial să recunoaștem atât poeții cunoscuți, cât și pe cei mai puțin cunoscuți și să le prezentăm lucrările. Prin includerea acestor voci diverse, antologia cercetează bogata tradiție literară a României și permite cititorilor să descopere noi talente și perspective. Este important să le oferim poeților mai puțin cunoscuți o platformă și să le susținem arta pentru a prezenta diversitatea și calitatea poeziei românești în toată splendoarea ei."

 Galeria de poeți prezentați este extraordinară, normal, și sunt impresionat și onorat că sunt și eu în volumul VI, o urmă în lirica românească!




Urme

 

Pereții de piatră, acum coșcoviți,

Stau parcă-ntr-o rână, în coaste loviți.

Din țigla ce-n soare lucea ca un sânge

E-o roată de cioburi ce-n suflet împunge.

Din stâlpi și din grindă nimic n-a rămas;

Ferestrele-s oarbe… Doar loc de pripas!

 

Doar trombe de praf trec, rar, prin ogradă.

Frunzare-adunate sub garduri, grămadă,

Dospesc a uitare, lipindu-se-n lut.

Poteca-i o rană în timpul trecut.

O umbră în curte, în piept un fior

Din vremea când viața n-avea niciun nor.

 

În ceața de gânduri ce-n mine se varsă,

Răsfir amintiri; privirea-i întoarsă...

Icoana-n perete, în suflet – ai mei.

Din ce-a fost odată, acum e-un bordei.

Văd urme de pași prin praful tăcerii;

Mai bate la ușă doar marginea serii…

vineri, 2 februarie 2024

Luna Culturii Cugirene

 Nu este o propunere pentru administrația locală, este doar bucuria mea de a vedea câți oameni valoroși sunt născuți în această lună! Și vorbesc doar despre cei pe care îi cunosc, probabil mai sunt dincolo de raza mea de interacțiune!
Am să-i nominalizez în ordine cronologică, după data nașterii.

1) Lista o deschide doamna Florica Pățan, o scriitoare de forță, prezentă pe un front larg al literelor, de la creație la recenzii, născută pe 3 februarie.

 

2) A doua în listă este o persoană care nu a expus multe din creațiile sale, dar țin minte o poezie postată, ceea ce mă face să cred că acolo este un tezaur nescos la lumină. Prezența aici nu se bazează doar pe o amintire, ci pe o realitate mai amplă. Doamna Viorica Drogoțel este profesor la școala Singidava și acolo este o vatră de cultură, un cerc de creație literară. Cred că asemenea lucruri ar trebui să aibă întâietate, cei care sădesc semințele culturii! E valabil pentru tot colectivul, dar doamna Viorica "beneficiază" de avantajul datei nașterii, care îmi sprijină mie demersul! Tot 3 februarie!


 3) Domnul doctor Karlheinz Ludwig. Medic pediatru. De ce ar fi domnul doctor un reprezentant al vieții culturale? Mă bazez pe cărțile domniei sale, pentru că sunt două, una publicată și una gata pentru publicare. Dincolo de amintirile consemnate în prima carte, domnul doctor deschide un capitol important al istoriei orașului, un fel de cronicar al vieții medicale de aici. Și mai consemnez un aspect, observat de domnul Radu Matei Todoran, performanța greu de egalat de a avea în sală aproape patru sute de invitați la lansarea cărții!
 
4) Călin Ghițu. Poate exagerez puțin, dar Călin este un artist al orașului. De ce nu apare pe scenă? Nu știu și nu întreb, dar are melodii populare care mi-au plăcut teribil și cântă și folk, și muzică de petrecere... Îl cunosc de la "debarcarea" mea în Cugir, o prezență constantă în piață, lângă o dacie roșie pe botul căreia își etalează marfa de vânzare, evident muzica predominând. 4 februarie.



5) FLAVIU GEORGE PREDESCU
Propunerea mea de "Luna Culturii Cugirene" are doi "stâlpi", unul dintre ei fiind domnul Flaviu. Nu am să mă apuc eu să fac un documentar despre vasta activitate a domniei sale, dar cred că îl putem găsi în toate aspectele vieții literare plus în domeniul media, unde promovează și cugireni aflați pe drumul literaturii. 5 februarie.

 6) O prezență discretă în viața publică, un maestru care a dirijat un cor bisericesc timp îndelungat și cu performanțe de invidiat, aspect care nu este aproape deloc luat în seamă în ziua aplauzelor pentru cultura națională... Aspectul religios, spun, deși Biserica este o păstrătoare de tezaur național și făuritoare de valori. Dau un singur exemplu, Bartolomeu Anania. Domnul Deak Caroly există, este prezent la activități culturale, dar este un anonim, din păcate, așa cum sunt mulți... 7 februarie.

 7) Nu cred că pot spune multe, dar sunt suficiente aplauzele! O reprezentantă de frunte a folclorului nostru, Maximiliana Valentina Poienar!7 februarie.


8) Doamna Luminița Cebotari
Am un respect deosebit pentru doamna Luminița pentru că îi văd activitatea. Este profesor, este doctor în filologie, este soție de preot, este membră a unui grup folk, este realizatoare de emisiune radio în care promovează persoanele care merită atenție, este autoarea mai multor articole în diverse reviste, este mereu prezentă în mijlocul enoriașilor, este prezentă la activități de binefacere... Pentru mine este un model de om al cetății! 8 februarie.

 9) Preot Pintea Dumitrean. De ce apare în listă? Am două argumente. La fiecare slujbă rostește o cuvântare în care îmbină citate din scripturi cu scrieri ale domniei sale. Și biserica în care slujește este deschisă creatorilor de frumos, așa cum face și părintele Adrian Cebotari. Respect! 10 februarie.

10) DORIN N. URITESCU
Al doilea "stâlp" al ideii mele, poate chiar pilonul central. Literat și filozof, cu volume în domeniul prozei, poeziei, teoriei literare, lexicologiei, frazeologiei, etc, etc. Un colos cu rădăcini vinerene! 18 februarie.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Dorin_N._Uritescu

11) Florica Domnica Ciucur
Un artizan care menține în atenție arta populară, cu precădere creația vestimentară inspirată din tradiția locală și regională. 18 februarie.


12) Andrada Hofmeister, 19 februarie
Știu că a fost eleva regretatei Corina Băcăințan și legătura automată din mintea mea este, de fapt, un fel de aură. Asta înseamnă talent și măiestrie!

13) Vasile Hârjoc, 25 februarie
Există o cultură a sportului? Dacă nu există, o inventez eu! Omul acesta a purtat steagul României și a promovat Cugirul pe toate continentele! Un fenomen!


14) Vasile Palfi, 26 februarie. Menestrelul. Îl știu de la Millenium C, un perfecționist, un folkist jos pălăria, un ambasador al interpreților cugireni!

15) Radu Popa. Sau viitorul începe azi! Fanfara Transilvania. 28 februarie.


Mi-ar plăcea să primesc informații despre alte persoane care merită adăugate aici!
La mulți ani, vouă, truditori ai culturii cugirene!