Stă
Mama ca o făclie aprinsă în poartă,
Sufletul ei departe îi dus,
Ce Dor fără de margini o poartă!
Nu trece nimeni în jos, nici în sus...
Cu mâinile-streaşină plânsă acum
Scrutează depărtările ce nu mai sunt,
Numai vântul, pustiul, se aude pe drum,
E Ziua ei astăzi aici
pe pământ...
Viaţa aceasta e-atât de deşartă -
Tot mai aproape de Veşnicie
Stă Mama şi-aşteaptă uitată în poartă,
Ce mai aşteaptă nimeni nu ştie...
Sufletul ei departe îi dus,
Ce Dor fără de margini o poartă!
Nu trece nimeni în jos, nici în sus...
Cu mâinile-streaşină plânsă acum
Scrutează depărtările ce nu mai sunt,
Numai vântul, pustiul, se aude pe drum,
Viaţa aceasta e-atât de deşartă -
Tot mai aproape de Veşnicie
Stă Mama şi-aşteaptă uitată în poartă,
Ce mai aşteaptă nimeni nu ştie...
Nicolae Nicoara-Horia
Acuma, nu vreau să zici că caut (scuze de cacofonie!) neapărat similitudini, dar ce să fac dacă poezia asta mi-a adus aminte de...
RăspundețiȘtergereMAMA de George Cosbuc
In vaduri ape repezi curg
Si vuiet dau in cale
Iar plopi in umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Carari ce duc la moara -
Acolo, mama, te zaresc
Pe tine-ntr-o cascioara.
Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard.
Iar flacara lor geme:
Clipeste-abia din când în când
Cu stingerea-n bataie,
Lumini cu umbre-amestecând
Prin colturi de odaie.
Cu tine doua fete stau
Si torc in rand cu tine;
Sunt inca mici si tata n-au,
Si George nu mai vine.
Un basm cu pajuri si cu zmei
Incepe-acum o fata,
Tu taci s-asculti povestea ei
Si stai ingandurata.
Si firul tau se rupe des,
Caci ganduri te framanta,
Spui soapte fara de-nteles,
Si ochii tai stau tinta.
Scapi fusul jos; nimic nu zici
Cand firul se desfira...
Te uiti la el si nu-l radici,
Si fetele se mira.
...O, nu! Nu-i drept sa te-ndoiesti!
La geam tu sari deodata,
Prin noapte-afara lung privesti -
"Ce vezi?" intreab-o fata.
"Nimic... Mi s-a parut asa!"
Si jalea te rapune,
Si fiecare vorba-a ta
E plans de-ngropaciune.
Intr-un tarziu, neradicand
De jos a ta privire:
"Eu simt ca voi muri-n curand,
Ca nu-mi mai sunt in fire...
Mai stiu si eu la ce gandeam?
Aveti si voi un frate...
Mi s-a parut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.
Dar n-a fost el!... Sa-l vad venind,
As mai trai o viata.
E dus, si voi muri dorind
Sa-l vad odata-n fata.
Asa vrea poate Dumnezeu,
Asa mi-e datul sortii,
Sa n-am eu pe baiatul meu
La cap, in ceasul mortii!"
Afara-i vant si e-nnorat,
Si noaptea e tarzie;
Copilele ti s-au culcat -
Tu, inima pustie,
Stai tot la vatra-ncet plangand;
E dus si nu mai vine!
S-adormi tarziu cu mine-n gand,
Ca sa visezi de mine!
Uf...
ȘtergereImi vine sa zic o prostie si cum nu ma pot abtine, o zic!
Ma crezi ca imi place mai mult poezia din postare?
Nu le compar valoric, nu, dar "vesnicia" e mai sensibila, mai esentializata, mai spiritualizata, mai cu ecou in inima mea...
"Mama" e o poveste, e o descriere, e o epopee (mai mica, adevarat, dar asa, ca idee, este povestea unei plecari si a asteptarii, na ca imi vine imediat "pe limba" Ithaca, au, unde am ajuns, gata, stop) pe cand "vesnicia" e o ruga, o icoana...
Fericiti si norocosi cei care o au pe Mama asteptand...
RăspundețiȘtergereZile bune sa ai!
Din pacate, de cele mai multe ori ne dam seama tarziu cat adevar este in vorbele tale...
ȘtergereGil Dobriba parca e mereu tanar si viu in sufletele noastre :) zi faina
RăspundețiȘtergereAsa e; pe langa voce, intotdeauna m-a umit lejeritatea lui de a dansa...
ȘtergereZi faina si tie!
Este trist cand parintii ofteaza dupa copii. Ne mai miram ca este criza in toata lumea; Lucrurile vor reveni la normal, doar atunci cand parintii se vor sacrifica si vor darui cpropilor copii cei sapte ani de acasa iar copiii ajunsi adulti vor darui parintilor ultimii cei sapte ani de acasa, pregatindu-i pe parinti sa treaca cu sufletele usoare in VESNICIE. Altfel, parinti si copii, tineri si batrani, vom orbecai la infinit prin valurile crizei, dand mereu vina unii pe altii pentru lucrurile rele care ni se intampla.
RăspundețiȘtergereOf, ce frumos...
ȘtergereE prima data cand citesc "ultimii cei sapte ani de acasa"...
Mama mea nu mă aşteaptă în poartă.
RăspundețiȘtergereBa mai şi strigă la mine să nu-i mai dau prăjituri câinelui.
Câte i-am mai făcut, Doamne, Dumnezeule... :)
Eu cred ca te asteapta, iar daca ai facut nazdravanii, cu atat mai mult!
Ștergere„Nu pierde Ithaca din vedere,
RăspundețiȘtergerecăci ţinta ta e să ajungi acolo.
Dar nu-ţi grăbi pasii;
e mai bine calatoria-ţi să dureze ani,
iar corabia-ţi să ancoreze pe insulă
cand te vei fi-mbogaţit deja
cu tot ce ai cunoscut pe drum.
Nu aştepta ca Itaca să-ţi dea alte bogatii.
Itaca ţi-a dăruit deja o călătorie minunată;
fără Ithaca , niciodată nu ai fi plecat.
Ţi-a dăruit deja totul şi nimic nu mai are de dat.
Şi dacă la sfârşit vei crede că Ithaca e săracă,
să nu gândeşti că te-a înşelat
pentru ca vei fi devenit un înţelept, vei fi trăit o viaţă plină,
şi acesta este înţelesul Ithacăi. „
(Kavafis )
Da, dar Ulise a incheiat calatoria in puterea varstei, barca mea e inca pe valuri si nu se vad pescarusi care sa "spuna" ca tarmul e aproape...
Ștergereasa un dor ce mi-ai starnit! cred ca ar fi cazul sa-i dau un telefon!:)
RăspundețiȘtergerefrumoase versuri....
:)
Ștergereuite ca sunt si eu bun la ceva!
Foarte frumoasa si foarte emotionanta postarea ta, Vasile!
RăspundețiȘtergereNu stiu de ce, poate sunt prea obosita acum, insa gandul m-a purat spre poezia "Leaganul - Lucian Blaga"
Eram asa de obosit
si sufeream.
Eu cred ca sufeream de prea mult suflet.
Pe dealuri zorile isi deschideau pleoapele
si ochii inrositi de neodihna.
Pierdut - m-am intrebat:
Soare,
cum mai simti nebuna bucurie
de-a rasari?
Si-n dimineata-aceea fara somn
cum colindam cu pasi de plumb
intr-un ungher ascuns am dat de-un leagan.
Paianjenii-si teseau in el maruntele lor lumi,
iar carii-i macinau tacerea.
L-am privit cu gandul larg deschis.
Era leaganul
in care-o mana-mbatranita azi de soarta mea
mi-a leganat
intaiul somn si poate-ntaiul vis.
Cu degetele amintirii
mi-am pipait
incet,
incet,
trecutul ca un orb
si fara sa-nteleg de ce
m-am prabusit si-n hohote
am inceput sa plang deasupra leaganului meu.
Eram asa de obosit
de primaveri,
de trandafiri,
de tinerete
si de ras.
Aiurind ma cautam in leaganul batran
cu mainile pe mine insumi
- ca prunc.
O noapte linistita iti doresc, Vasile, cu mult drag! :)
Phii, ce de poezii frumoase s-au adunat!
ȘtergereNoapte buna si tie!
langa fiecare femeie
RăspundețiȘtergerevegheaza un vis
o dorinta
o implinire
lasate in grija ceasornicului
cu brate firave
de flori
de alint
de pace
de iubire
de poveste...
ce dar frumos, poezia!
noapte odihnitoare sa ai!
Buna dimineata, Poezie!
Ștergere... eu îmi permit să vă las asta
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=2g5nkWhU1GA
traim in speranta acestui "poate maine", desi "asa-i fiecare seara, asa-i fiecare zi"!
ȘtergereDuminica placuta sa aveti!
eu, oare, nu pot să mă conjug la singular????
RăspundețiȘtergeredacă nu, vă rog nu publicați mesajul
merci !
Buna dimineata!
ȘtergereAprobarea o astept de la dumneavoastra!
Incepeti cu o dojana amicala si terminati cu... "va rog"!
Ce fac?
... dacă tot l-ați publicat, faceți ceea ce credeți de cuviință
RăspundețiȘtergeredeocamdat, în limita timpului de care dispun și a disponibilității celui ce stă de vbă cu el însuși, mie îmi place jjocul-dialog de felul acesta
și încă ceva:
pt a nu mai încărca jenant comm aici pe blogul meu - la nevoie- sunt acceptate 6 nivele/niuri --- nu mai știu, pt că scriu în pauza de festival
zi bună !
festival.... ce cuvant straniu...
Ștergereultimul la care am participat se numea "daciada"...
o sa lansez "festivalul meu", sa mai pot fi spectator odata! dar cine va fi pe scena?