Am ajuns, după mult timp, în casa părintească.
Tata povestea despre "conacul lui Pană". Nu am fost niciodată acolo. În copilăria mea acolo era ferma, acum e mănăstire. Am pornit la drum.
Pe la jumătatea distanței am regăsit crucea care îmi atrăgea privirea atunci, demult. Era punctul cel mai depărtat la care ajunsesem, copil. Îi atingeam piatra rece, încercam să deslușesc scrijeliturile, mă uimeau chenarele și modelele geometrice care înconjurau textul.
Conacul lui Pană își poartă, demn, bătrânețea.
Am traversat satul și mi-am plimbat amintirile spre via lui Ianache...
Intoarcere in timp, nu-i asa? Bine ai revenit!
RăspundețiȘtergereDa, a fost extraordinar!
ȘtergereMulțumesc.
M-am intristat,pentru ca eu nu mai pot revedea casa.Numai cand ajung in localitate am emotii,dar sa o revad ca tine?Esti un fericit ca exista si o poti vizita.Cred ca ai venit cu un sac de amintiri.Ca peste tot atate cladiri,domenii ,monumente sunt parasite sau date uitarii de autoritati.Nu cred ca nu se poate,cred ca nu se vrea.Frumos ce ne-ai aratat. Toate bune!
RăspundețiȘtergereBună dimineața. Așa este, multă emoție, multă bucurie.
ȘtergereWeek-end plăcut.
E clar că te-a încărcat plimbarea.
RăspundețiȘtergereEu întotdeauna reveneam de la casa părintească cu sufletul zdrenţe.
Să ai o seară plăcută!
Iaca trecură anii, ca nouri lungi pe șesuri...
ȘtergereBine ai revenit!
RăspundețiȘtergereImi inchipui ce bucurie, cita emotie , ce val de amintiri te-au coplesit cind ai ajuns acasa.
Sa respiri acelasi aer...
Cred ca mi-ar veni sa ma sinucid sa vad inaintea mea un drum ca cel din poza a doua.
Drumuri spre infinit.
Ma bucur pentru tine, dar si pentru noi, ca ne impartasesti aceste momente speciale.
Multumesc!
Asemenea drumuri făceam zilnic, vara, înspre pădure sau dincolo de ea... Atunci nu știam că merg mult, acum emoția a generat adrenalina necesară! :)
ȘtergereDuminică plăcută!
te-au coplesit amintirile dar si tristetea...am simtit asta in fotografiile pe acre le-ai facut...
RăspundețiȘtergereTu ai contract cu spam-ul???
Ștergere