<< Poza este făcută în anul 1974 (scanată după un clișeu diapozitiv color). Un sat în mijlocul Dobrogei. Acum nu mai este așa. Dacă ajung la anul acolo, fac o poză din aceeași poziție, pentru comparație. Și eu sunt nostalgic (vârsta!). M-ai răscolit cu vizita ta la "obârșie". >>
cred ca pentru fiecare dintre noi exista un loc care ne topeste inima si ne abureste privirea....
RăspundețiȘtergeretimpul trece peste locuri, peste oameni, chiar si peste amintiri...dar peste suflet, nu....
Pare un sat bogat cu oameni gospodari.
RăspundețiȘtergereSint curios daca s-a restrins sau a acoperit toate dealurile care il inconjoara.
Prima dată când am avut ocazia să văd un sat dobrogean, din podișul dobrogean mai exact, a fost după 1990. Nu-mi venea să cred câtă pustietate se întindea în fața ochilor, cât pământ pietros, sărac în iarbă... Față de oceanele de porumb și de grâu pe care le știam lângă satul meu, Dobrogea mi s-a părut o Sahară!
ȘtergereAștept și eu poza de la anul, să vedem evoluția!
Sarbatori fericite. Noul An sa va aduca in dar sanatate, vise implinite, bucurii , liniste si armonie sufleteasca. LA MULTI ANI!
RăspundețiȘtergereLa mulți ani, domnule Vasile!
ȘtergereNoul an să vă aducă sănătate, liniște și vise îlinite, dumneavoastră, familiei, prietenilor!