Să ne bucurăm!

Vicele

  În sfârșit, am ajuns în vârful carierei! Am luptat, am suferit, am scris, am muncit și iată, am ajuns la apogeul împlinirilor! Sunt vicepreședintele organizației de partid! Niciodată nu am ajuns așa de sus! Am fost numit... ăăăă, habar n-am, d-l Călin a propus, toată lumea a tăcut, au am zis nu, apoi a insistat d-l Mărginean și am zis bine, dar nici nu mă cunoașteți!
 Și am ajuns vicele organizației PNL sector 2 Cugir. Nu știu cine e președinte (adică nu-i știu numele), nu știu cine e secretarul, nu cunosc niciun membru al organizației, nu avem date de contact între noi... Am întrebat dacă această fărâmițare a structurii nu cumva e birocrație, adică trebuie raportat acolo sus că avem celule până la nivel de scară de bloc, că avem x organizații, y propuneri de îmbunătățire a vieții de partid, bla-bla...
 D-l Călin a cerut propuneri concrete din partea celor prezenți, probleme care pot fi rezolvate... Când mi-a venit rândul, am spus două lucruri: 1) de ce pasc porci printre blocuri iar poliția locală e inertă și 2) de ce nu s-a amenajat trotuarul străzii și pe porțiunea blocurilor noastre? Adică a blocurilor cu țigani, în care locuiesc?

  Să vă prezint cartierul, ăăăă ghetoul, mai exact!  În stânga e parcul amenajat, trotuar, alei, frumos.

În dreapta... ăăăă, ce se vede în dreapta? Că eu nu văd nimic!

"Aleea" dintre blocuri, dacă alee se poate numi!

  Și locul de unde reîncepe trotuarul! Că noi nu avem dreptul la troruar, trotuarul e pentru ardeleni, nu e pentru regățeni și țigani!

  Culmea că amenajarea merge până la poarta bisericii, face la stânga la blocurile ANL, parcări, etc., doar la noi... nimic!

 D-l Călin a notat și... atât.
 -Ne spuneți și nouă dacă lista pe care ați făcut-o are și termene sau e numai așa, să fie? am întrebat, evident. Răspunsul... cu siguranță va fi dat aici, în comentarii! Că doar suntem partid serios, nu?


  Strada. Pe dreapta ardeleni, pe stânga... de-alde noi, cetățeni second-hand, barabe, țigani...

    Dacă pentru privire este neplăcut, pentru auz este o încântare!

ultima nevroză

nevroză 5 sau q.e.d.

Dacă eu am intrat în partid, e o dovadă a frustrărilor din mine, a omului neterminat psihic, a invidiei, a urii față de aproapele meu! Huooo!
Dacă Vianu a intrat în același partid, urcând până hăt, la vârf, e o dovadă a inteligenței superioare, a narcisismului autoconservant, e un conflict moral - non-moral, e o pulsiune a subconștientului, trâmbițe, surle...

Dacă eu am rămas în partid, luându-mă de piept cu secretarul organizației, urlând la el că oamenii nu se conduc din birou, cu nasul roșu de efort intelectual, ci de acolo din câmp, fiind exemplu cu vorba și cu fapta, a fost o dovadă a intelectului limitat, a neperceperii realității, a sub-umanului... Huuuooo!
Dacă Vianu a fugit în Elveția, la căldurică, e o dovadă a staturii de semizeu, a modelului de urmat, a neîntinării sufletului, trâmbițe, surle...


nevroză 6 ori "gura păcătosului"...

Regele, într-un interviu consemnat, spune că a avut mari probleme de adaptare la lumea vestică, unde a ajuns după ce a plecat din țară. "Episoade nevrotice", a tradus imediat specialistul-autor al cărții.
Regele spune că a depășit etapa muncind la fermă, ca agent de bursă ori ca pilot de încercare, adică prin activitate...

Ce ziceam eu? Ce ziceam eu???

nevroză 7

Psihanaliza nu poate fi standardizată, fiecare pacient fiind un ghem de stări de spirit (la fel și psihanalistul - sar eu, priceput la toate, că de-aia mi-s român!).
Atunci cum o persoană (psihanalistul) poate descâlci atâtea gheme? E demiurg? Chiar le știe pe toate? Ori e plezneală? Dacă iese - pupat obrajii proprii, dacă nu - pacientul e vinovat, nu a spus tot!

Uite cum nenea Zamfirescu scapă porumbelul din gură: "toți intelectualii trebuie să-și facă psihanaliza"!

Restul... viermi!

nevroză (4)

Sau psihanaliza psihanalistului.

  Toată cartea este o sumă de disecții ale inconștientului, inconștient extras din cărțile scrise de personalitățile enumerate în primul episod.

Boon.
Adică de ce boon?

 Am trecut de la "masele făuresc istoria" la pupat fundul cu clopoței! Masele sunt bune doar la vot, în rest (cărți, emisiuni) locul e rezervat ÎN EXCULSIVITATE siliconaților.
 Extrag (random) un nume - Pleșu. Este el siliconat? Adică un umflat artificial și ridicat în slăvi? Categoric e o valoare spirituală/culturală, dar ce face cu această valoare? În blamatul regim, Noica ținea conferințe la sala Astra și mergeam, cu mic cu mare, să îl ascultăm, fără opreliști, fără filtre, fără fițe. Unde ține monseur Pleșu conferințe? Și moca? Să vină mârlanii cu pantofi de 30 de lei să îl asculte? Care este legătura lui cu "viermii" (citat din Cezar Petrescu)? Cum are loc transferul de cultură? Cu cât citește mai mult cu atât se înalță mai mult, cu atât mai mult se depărtează de gloata viermuitoare de jos... Ba își dă și cu unguiente, inclusiv în nas, că vine miros de la mitocani!
  Așa cum televiziunile și-au creat un grup de vedete și o gardă de aplaudaci, așa cum politicienii au o castă a lor, intangibilă și insensibilă, așa și intelectualii s-au blocat în turnul de fildeș, cu ferestre opace unidirecțional (adică să fie văzuți dar fără să vadă)!
  Dacă nevroza balcanică s-ar adresa oamenilor obișnuiți, celor care trăiesc și mor aici, ar mai fi avut nenea autorul like-uri de la protipendata patapievicistă? Evident că nu!
  "Nevroza" asta a fost descrisă perfect de un predecesor, trăitor înainte de România mare a micului Paris, crescut spontan din flora locală, și care zicea cam așa:

....

Pe când alţii stând în umbră şi cu inima smerită

Neştiuţi se pierd în taină ca şi spuma nezărită -

Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc?...

Ca şi vântu-n valuri trece peste traiul omenesc.

nevroză (3)

Experimentul Piteși și Emil Brumaru

Ciudată mai e firea omului.

D-l autor descrie și blamează faptele abominabile petrecute în penitenciarul din Pitești. Normal și firesc. Am luptat pentru ideile comuniste dar nu am știut de asemenea fapte, nu cred că există un om normal la cap care să fie de acord cu monștrii care schingiuiau deținuții! Dar a fost un fenomen izolat, se petrecea în penitenciare, erau torturați condamnații politici... Nimic nou sub soare! Ne-am revoltat noi, democrații deștepți de azi, liberi pe facebook, cu privire la ororile de la Guantanamo? Ne revoltăm acum asupra monstruozităților de la Pitești dar atunci defilam cu steaguri! Și nu zic de mine, zic de ei, cei ce știau! ACUM se dau mari, atunci... 

  Ciudată mai e firea omului. Mă repet pentru că domnul autor descrie cum deținuții erau băgați cu capul în hârdăul cu excremente și se revoltă împotriva sistemului de atunci dar același autor îl perie și-l aplaudă pe eminentul și rafinatul poet Emil Brumaru, spiță rară, boierească, spirit superior, și citează versuri pline de grație și subtilitate, versuri prin care se denotă aurorele trăirilor inefabile, intangibile muritorilor de rând, versuri în care poetul descrie cu puzderii de amănunte cum îndrăgostiții practică jocuri erotice cu excrementele...

Prin vecini

 Azi am făcut o excursie fortuită în Sebeș. Adică norocoasă! Deși a fost complicat (numai din cauze... umane), lucrurile s-au rezolvat! Până la ora autobuzului am tremurat cu aparatul în mână.

Bogdan și vinul

  

 Cine ar fi crezut că în băiatul liniștit, politicos și tăcut este ascuns un iubitor al vinurilor, un rafinat al gustului, un sensibil al aromelor...

 Când are timp liber, Bogdan se retrage în pod, unde are un fel de peșteră a comorilor! Este pasionat de lucruri vechi, autentice. Colecționar "înrăit", confecționează panouri cu mărcile băuturilor alcoolice, țigărilor ori mai știu eu ce.

 Prin Europa sau la țară, e mereu printre prieteni.

 Dacă "bogdan" înseamnă "dăruit de Dumnezeu", norocoșii suntem noi, pentru că am fost dăruiți cu el!

Nevroză (2)

-Au...
-Ce "au"?
-Tot despre nevroză?
-Păi mi-a plăcut cartea...
-Păi după cum ai început ieri, nu se vede! Ai dat cu parul ca la melițat.
-Mai ai de învățat, bobocule. Când dau cu parul - înseamnă că sunt pasionat, atras, dornic de dezbatere, de lămuriri, de îndreptări! Ce nu-mi place - se scufundă încet în tăcerea thanatică...
-Vezi că ieri ți-a spus cineva că abuzezi de cuvinte prețioase!
-Aha, și crezi că mă schimb acum, la bătrânețe? Sau crezi că vreau să iau ochii cuiva? Nu, nene, strig!
-Autoterapie antinevroză psihomindtantrică, vezi Jung, "Despre suflet", ediția din 1912...

  Tăcere... Pe dealul Pleșa un miel a rămas cu ochii în zare, uimit de cârdul de nori răsfirați pe câmpia albastră a cerului, fără ciobeni, fără câni... Clopoțelul de la gâtul asinului îl face să scuture din cap și să-și caute mama cu privirea, chemând-o pe nume: Beeee!

-Ce ziceai?
-Mai luăm un rând?
-Mai...
-Dom' Lucian...
-Vineeee! Două plate, da?
-Da!
-Ce ziceai de carte?
-Păi uite ce ziceam. Autorul e cam de vârsta noastră, plus unu-două decenii, și mă prostește în față! E frumos?
-Nu știu, nu-l cunosc! E blond, ochi albaștri, frunte înaltă, plete...
-Nu, bre, e frumos să mă prostească în față?
-A... Și cum a încercat?
-Păi uite, vrea să-mi demonstreze neapărat inferioritatea comunismului, care comunism ne-a spălat creierele cu opere literare gen "Așa s-a călit oțelul"... Dar nu scoate o vorbuliță despre arderile lui Buzura ori Coja, ori despre "spălații" Nichita, Sorescu...
-Bine că nu a folosit hiper-folositul argument Păunescu!
-Și mai am o problemă...
-Slavă Domnului că e numai una!
-A, stai, despre tema de azi e vorba... (Se aude un fâlfâit ca un porumbel intrat în casă pe ușa deschisă larg, e primăvară și trebuie să intre mirosul de nou, de muguri, de viață, și săracul porumbel sapă acum aerul în van, împingând cu ciocul în geamul invizibil... E Speranța mea, care a năzuit o clipă spre libertatea de afară și acum s-a prăbușit pe scaun...)
-Tot despre comunism?
-Despre comuniști.
-S-aud!
-Nenea autorul, întemeietorul catedrei de psihologie în era post-89, membru al nu știu căror comitete și comiții mondo-cosmice...
-Hai zi odată!
-Păi uite! Psihanalistul cu diplomă vieneză scrie așa: activiștii de partid erau castrați psihic, proveniți din familii monoparentale, săraci și măcinați de dorința de parvenire...
-Pfff...
-Exact! Mi-ai citit gândul! Măi al dracului (am zis), uite manipulare grosieră! Ia un caz și-l transformă în studiu de caz cu aplicabilitate generală. Da' de ce nu a luat cazul fratelui meu? Unsprezece frați, ambii părinți în viață, carieră profesională și de partid în aceeași uzină, la zvârcolirile din 89  era acolo, între oameni, a rămas acolo, între oameni, respectat pentru că tot ce a făcut pentru oameni, acum e pensionar, nu are casă proprietate... De ce nu a găsit un altul ca el, să-l dea de exemplu?
-Da, uite, doamna Viorica!
-Exact! Vezi? Prosteală! Dar confrații lui cu sânge albastru și guler alb îl aplaudă! Noi suntem "viermii", cum spune Cezar Petrescu.
-Subiect nou?
-Stai să vezi postarea "Vicele"!
-Când?
-După "Nevroze"!
-Sunt mai multe?
-Sunt!
-Ne oprim?
-Da, dar mai vreau să spun...
-Bănuiam!
-Oamenii cu diformități interioare văd în jur numai partea urâtă a oamenilor!
-Ups! Se aplică și la cârcotași?

  Pfoaa, ce liniște s-a lăsat... Se aud șoaptele florilor de magnolii, se aude fâșâitul norilor, se aud bătăile ploapelor...

Nevroză balcanică

-Iar teatru?
-Iar...
-M-ai spart... Cine crezi că citește asta?
-Eu!
-Boon. Și eu sunt obligat să te ascult, deci o să ai doi cititori...
-Mitică și Mitică, Stan și Bran, Pat și Patașon...
-Azi despre ce...
-Vreau să scriu o carte.
(Zbang... Cioburile de la pahar se împrăștie pe sub mesele vecine, Lucian strânge din buze, sternocleidomastoidienii zvâcnesc laocoonic, cuta din frunte ia dimensiunile marelui canion, forașul din mână lovește cimentul cu păcănituri scurte, trădând trigemenii încordați...)
-Gata cu descrierea, un pahart spart, asta e! Destinul, karma.
(Degetele bat darabana pe masă.)
-Deci vrei să scrii o carte... Asta mai lipsea!
-Vezi cum confirmi că trebuie? Exact asta îmi lipsește din antagonismul meu cu realitatea.
-Aoleu!
-Da, vreau să urlu, să mă descarc!
-Cunosc simptomul, se numește nevroză!
-Nevroză ai tu! Eu am nevroză cugireană!
-M-ai spart! Nevroză cugireană cindenistă ori dăistă?
-Mi-e milă de tine... Mai citește și tu feisbucul, o să mori incult! Bolile nu mai sunt independente, autonome, idilice, noooo, acum bolile au cnp, una e nevroza mea, alta e nevroza ta, finețuri, tataie! Uite, citește "Nevroza balcanică"!
-Hai dă-o-n... brânză de carte, autorul îmi vorbește de sus, mă sparge cu analize profunde asupra unei galerii de cazi în fund, spre exemplu Manolescu, Pleșu, Călinescu, Regele, Noica, Jung, Blaga, Goethe, Cărtărescu, Patapievici, Creangă, Brumaru....
-Hooo, mai ho!
-Păi aia ziceam, mă ia la lecții dar dă cu oiștea-n gard, habar n-are care este semnificația cuvântului fortuit...
-Zău?
-Parol! Iote poza!

-Ești cam repezit! Mergi la psiholog!
-Nu, nene! Sunt repezit pentru că nu mai suport, vreau să urlu, să scot otrava din mine!
-Ăăăă (Mitică scoate discret telefonul din buzunar, îl ține sub masă...) mergi la psiholog, ziceam (... intră pe google, tastează "psiholog cugir") nevrozele se tratează, nu mai e o rușine (... apasă butonul search), două-trei ședințe și gata, nou!
-Adicătelea să-i dau lui o căciulă de euroi? (celălalt Mitică se uită lung sub masă) Bă, tu mă asculți?
-Daaaaaa....
-Da de unde! Halal amic! De ce să spun ce mă doare și să plătesc, dacă pot face același lucru aici, în carte?
-E treaba ta, dar nenea psihologul poate are leac!
-Are pe naiba! Înțeleg ceaiul de mușețel, penicilina, interferonul, strungul, cheia de 13, aria pătratului, dar psihologul? Mi se pare mai mult o modă, nu ești civilizat dacă nu ai migrene și psiholog!
-Și facebook!
-O, evident!
-Dar e clar, tu ai o nevroză!
-Oho, una țapănă!
-Recunoști, e un pas bun, al doilea - la psiholog!
-Ok, la care?
-Ei, asta-i, la primul, ce contează la care?
-Eu cred că e important. Psihologul Popescu a făcut psihologia la Sorbona, are tarif 200 de euro pe ședință, a tratat cazuri excepționale, pe filozoful Pazvante, pe senatorul Papură, pe ăla din Corbeanca, ăla care are vilă pentru el, vilă pentru copii, vilă pentru șofer și bonă, vilă pentru câini, crezi tu că mă va asculta sau se va uita la pantofii mei de 30 de lei și va suferi un blocaj de personalitate? Parcă văd că trebuie să-i dau două palme și-un pahar cu apă, să-l întreb dacă plătesc ore suplimentare, că se uită la pantofii mei fix de cinci ore...
-Aha, pricep unde bați. Uite Ioneasca, peste drum de fabrică!
-E colegă cu nevastă-mea, psihologia a fost a doua facultate, anul trecut râdea, "ce nevroză, neicule, fițe, nu nevroză! Hai la pădure, un coș cu mici, un portbagaj cu bere, răcnim până la miezul nopții și gata nevroza! Natură, neicule, taie lemne, sapă, aleargă, pescuiește, trăiește, iubește!"
-Aha, deci o să scrii o carte...
-O să!
-Când începi?
-Hait! Am zis eu de început?
-Aha... O să fie și cu comuniști?
-Normal, doar îmi știi... nevroza! (Râde scurt, nervos.)
-Aha... (privește în tavan) Și cu Bărăgan?
-Și!
-Și cu...
- (trântește paharul pe masă) Auzi, mă nevrozezi și tu? (se întoarce spre tejghea) Dom' Lucian, încă un rând, și te rog să ții masa asta ocupată, venim să stabilim cum va arăta coperta.
(Liniște. În boxe, Puiu Codreanu dă meditații despre modul se consumă pălinca.)
-Auzi...
-Ce mai e?
-Teatrul când începe?
-Păi ăsta a fost actul întâi!
-Tulai...
-Noroc!
-Prosit!