Nevroză balcanică

-Iar teatru?
-Iar...
-M-ai spart... Cine crezi că citește asta?
-Eu!
-Boon. Și eu sunt obligat să te ascult, deci o să ai doi cititori...
-Mitică și Mitică, Stan și Bran, Pat și Patașon...
-Azi despre ce...
-Vreau să scriu o carte.
(Zbang... Cioburile de la pahar se împrăștie pe sub mesele vecine, Lucian strânge din buze, sternocleidomastoidienii zvâcnesc laocoonic, cuta din frunte ia dimensiunile marelui canion, forașul din mână lovește cimentul cu păcănituri scurte, trădând trigemenii încordați...)
-Gata cu descrierea, un pahart spart, asta e! Destinul, karma.
(Degetele bat darabana pe masă.)
-Deci vrei să scrii o carte... Asta mai lipsea!
-Vezi cum confirmi că trebuie? Exact asta îmi lipsește din antagonismul meu cu realitatea.
-Aoleu!
-Da, vreau să urlu, să mă descarc!
-Cunosc simptomul, se numește nevroză!
-Nevroză ai tu! Eu am nevroză cugireană!
-M-ai spart! Nevroză cugireană cindenistă ori dăistă?
-Mi-e milă de tine... Mai citește și tu feisbucul, o să mori incult! Bolile nu mai sunt independente, autonome, idilice, noooo, acum bolile au cnp, una e nevroza mea, alta e nevroza ta, finețuri, tataie! Uite, citește "Nevroza balcanică"!
-Hai dă-o-n... brânză de carte, autorul îmi vorbește de sus, mă sparge cu analize profunde asupra unei galerii de cazi în fund, spre exemplu Manolescu, Pleșu, Călinescu, Regele, Noica, Jung, Blaga, Goethe, Cărtărescu, Patapievici, Creangă, Brumaru....
-Hooo, mai ho!
-Păi aia ziceam, mă ia la lecții dar dă cu oiștea-n gard, habar n-are care este semnificația cuvântului fortuit...
-Zău?
-Parol! Iote poza!

-Ești cam repezit! Mergi la psiholog!
-Nu, nene! Sunt repezit pentru că nu mai suport, vreau să urlu, să scot otrava din mine!
-Ăăăă (Mitică scoate discret telefonul din buzunar, îl ține sub masă...) mergi la psiholog, ziceam (... intră pe google, tastează "psiholog cugir") nevrozele se tratează, nu mai e o rușine (... apasă butonul search), două-trei ședințe și gata, nou!
-Adicătelea să-i dau lui o căciulă de euroi? (celălalt Mitică se uită lung sub masă) Bă, tu mă asculți?
-Daaaaaa....
-Da de unde! Halal amic! De ce să spun ce mă doare și să plătesc, dacă pot face același lucru aici, în carte?
-E treaba ta, dar nenea psihologul poate are leac!
-Are pe naiba! Înțeleg ceaiul de mușețel, penicilina, interferonul, strungul, cheia de 13, aria pătratului, dar psihologul? Mi se pare mai mult o modă, nu ești civilizat dacă nu ai migrene și psiholog!
-Și facebook!
-O, evident!
-Dar e clar, tu ai o nevroză!
-Oho, una țapănă!
-Recunoști, e un pas bun, al doilea - la psiholog!
-Ok, la care?
-Ei, asta-i, la primul, ce contează la care?
-Eu cred că e important. Psihologul Popescu a făcut psihologia la Sorbona, are tarif 200 de euro pe ședință, a tratat cazuri excepționale, pe filozoful Pazvante, pe senatorul Papură, pe ăla din Corbeanca, ăla care are vilă pentru el, vilă pentru copii, vilă pentru șofer și bonă, vilă pentru câini, crezi tu că mă va asculta sau se va uita la pantofii mei de 30 de lei și va suferi un blocaj de personalitate? Parcă văd că trebuie să-i dau două palme și-un pahar cu apă, să-l întreb dacă plătesc ore suplimentare, că se uită la pantofii mei fix de cinci ore...
-Aha, pricep unde bați. Uite Ioneasca, peste drum de fabrică!
-E colegă cu nevastă-mea, psihologia a fost a doua facultate, anul trecut râdea, "ce nevroză, neicule, fițe, nu nevroză! Hai la pădure, un coș cu mici, un portbagaj cu bere, răcnim până la miezul nopții și gata nevroza! Natură, neicule, taie lemne, sapă, aleargă, pescuiește, trăiește, iubește!"
-Aha, deci o să scrii o carte...
-O să!
-Când începi?
-Hait! Am zis eu de început?
-Aha... O să fie și cu comuniști?
-Normal, doar îmi știi... nevroza! (Râde scurt, nervos.)
-Aha... (privește în tavan) Și cu Bărăgan?
-Și!
-Și cu...
- (trântește paharul pe masă) Auzi, mă nevrozezi și tu? (se întoarce spre tejghea) Dom' Lucian, încă un rând, și te rog să ții masa asta ocupată, venim să stabilim cum va arăta coperta.
(Liniște. În boxe, Puiu Codreanu dă meditații despre modul se consumă pălinca.)
-Auzi...
-Ce mai e?
-Teatrul când începe?
-Păi ăsta a fost actul întâi!
-Tulai...
-Noroc!
-Prosit!