Cugiria își dezvăluie frumusețile. Dacă pe flancul de est avem Săliștea și Tărtăria, pe flancul de nord am descoperit Șibot, Sărăcsău și Geoagiu (a rămas Ceru Băcăinți în zona crepusculară!), pe granița sudică sunt perlele Bucuru, Călene, Mugești, iată că a venit vremea să completăm harta cu partea vestică.
Am pornit pe la ora 9, pe sub ceața care albea orașul.
Pe Valea Dăii bruma strălucea pe acoperișuri, pe iarbă.
Dincolo de crucea Romoșelului iarba părea vopsită. Un loc îngrădit, pe care nu-l știam, m-a făcut să cred că se pregătește vreun patinoar, ceva!
În valea Romoșelului, ceața ca o apă tulbure.
Aproape ireală, bruma delimita poienile, fără să urce pe tufe, pe crengile copacilor.
Ups! Reclamă? Cine merge cu motorul pe vremea asta?
Ciudată alăturare, flori și brumă...
Am lăsat mai multe fotografii, să vedeți aburii cum ies din căpița cu fân!
Întrăm în Romoșel.
"Albastru de Voroneț" în Cugiria!
Calul.
Transport local.
Biserica veche. Doar o vacă păștea prin curte, poarta sprijinită cu un băț, semn că "activitatea" e tare... slabă. O pungă de plastic cu pene de găină întregea decorul post-modernist...
Din pragul bisericii vechi se vede cea nouă.
Case din Romoșel.
Viața la țară.
Stop! Și aceasta este o casă dar eu cred că este un conac! O casă boierească! Gard gros de cărămidă, nucii din curte, mansardă și ușă de acces la beci, suprafața mare, acareturile multe mă fac să cred asta!
Nu e poarta conacului dar e interesantă!
Ținutul uitat de timp...Telefonul e supravegheat video? Corect, e piesă de muzeu!
Un cartier "ocupat" de ceață.
Ieșim din sat, privim înapoi.
În față tot ceață!
Rapița se crede în luna mai.
Acela e Romosul!
Abia aici am făcut prima fotografiecu traversele. Foarte multe traverse de cale ferată folosită la garduri, chiar și în câmp!
Aici am remarcat roata fântânii, înaltă ca o antenă!
Detalii superbe!
Am intrat în Centrul de informare turistică! Jos pălăria, felicitări!
Aceeași roată.
Frumos sat, mare sat! Se vede biserica evanghelică, aproape de ieșire.
Casa parohială. Fosta. Acum totul e părăsit.
Scara spre biserică e făcută, bineînțeles, din traverse...
Mărul. Niciodată nu am mâncat mere mai aromate! Mici, galbene, fragede, dulci-acrișoare, aromate cum n-am mai întâlnit!
Placă comemorativă de pe gardul casei parohiale.
Am traversat un lan de lucernă, fânețe, un braț de pădure și iată, se vede Vaidei.
O minunăție de culori...
Stop! Casa memorială Aurel Nedel.Doamna Nina Nedel ne spune că nu e casă memorială, e doar casa pictorului. Noi am venit după indicațiile primite la Centrul de informare turistică...
Acesta este atelierul.Dora și sora pictorului stau de vorbă.
Doamna Nina.
Interiorul atelierului.
Lucrări găsite de femeia care a făcut curățenie. Doamna Nina intenționează să deschidă o expoziție la Deva, sprijinită de Fundația Decebal.
La plecare.
Dora, doamna Nina și o altă doamnă din Cugir, stabilită în Vaidei.
Acolo, departe, în urmă, se vede turla bisericii din Vaidei.
La marginea pădurii.
Aici intrăm...
...aici ieșim! Odată cu înserarea!
Marginea orașului.
The end!
