Cugir. Totul e verde, flori peste tot, șoimi pe cerul albastru, mierle în grădină, drumul zilnic spre Suseni îmi oferă imagini bucolice, mereu aceleași, mereu altele...
Ce poate fi mai frumos?
Un anunț pe Facebook îmi atrage atenția! Voluntar într-o tabără "dacică"? Nu conta locația, deja vedeam atmosfera din filmele copilăriei! Nu știu cum am scris mesajul, pentru că ridicasem două degete în fața monitorului, parcă gesticulând: da, vreau! dar sunt cam în vârstă... "Nu vârsta contează, ci rezistența la viața de campanie: zece zile în cort, cu mâncare la ceaun!"
Și uite-așa am ajuns recrut în Legio dacica! "O dată în viață"!
Povestea, văzută de mine.
9 iunie
Domnul Barna m-a ajutat să ajung în toiul nopții la șoseaua națională, de unde urma să mă îmbarc în microbuz.
Prin fereastra aburită încercam să văd peisajele pe care le mai străbătusem cu mulți ani în urmă! Mergeam spre Timișoara, unde trebuia să mai urce un grup.
Trecem vama la Nădlac, apoi oprim undeva, la margine de autostradă, pentru o dezmorțire și o porție de gulaș.
Am trecut iar pe centura Budapestei (De ce e asta o informație interesantă pentru blog? Pentru mine este, pentru că am mai trecut pe aici acum douăzeci de ani și trăiesc un sentiment de tristețe... Atunci eram uimit de șoselele și autostrăzile Ungariei și simțeam așa o bucurie că vom avea și noi, în curând, ceva cel puțin asemănător; acum sunt pesimist, noi avem aceleași gropi, aceeași infrastructură barbară...), apoi am intrat în Austria. Nu am mai văzut panourile publicitare care anunțau că suntem în "Țara soarelui", au fost înlocuite de eoliene.
Așezăm tabăra și ne învârtim prin complexul arheologic și muzeal. Ne plimbăm puțin printre celelalte grupuri participante. Suntem primiți de către organizatori cu discursuri, bufet suedez, bere, vin.
Se pun la punct ultimele detalii.
Până la prima bătălie, tabăra este vizitată de turiști.
Din păcate, nu aveam cum să lupt și să filmez, ori să fac poze! A trecut lupta. Până la cea de după-amiază, program de tabără, adică dialog cu vizitatorii, prezentare de echipament, armament, ținute... Profit de orice evadare pentru a fura imagini! Așa captez detalii de la scena improvizată, unde spectacolul este permanent.
Primim și cartonașul pentru micul dejun de mâine.
11 iunie
Nu mă certați pentru calitatea imaginilor, așa "vede" telefonul meu când nu e lumină suficientă! Eu am filmat dimineața ca stare, nu culorile ei! Nu că nu aș fi vrut...
Scutul merită prezentat! Eu, fiind voluntar, n-am avut de niciunele. Scutul l-am primit de la trupa din Zalău, cărora le mulțumesc și aici! Scutul mi-a salvat viața în opt bătălii, dar mai importantă e semnificația lui! Am abordat deseori problematica tăblițelor de la Tărtăria aici, pe blog, voi reveni în postarea următoare pentru că am informații noi! Dar SCUTUL? E "Scutul de la Sigidava" și mi-a trebuit ceva timp și studii aprofundate prin arhivele Romei până am descifrat semnele!
Stânga-sus: bolta e plină de eroii Cugirului!
Stânga-jos: acolo sunt străbunii (cugireni, evident!).
Dreapta-jos: cugireni peste tot, chiar și la Carnuntum!
Dreapta-sus: o singură persoană poate purta acest scut, un Ales! Hopa...
Prind ocazia și fug din tabără! Am făcut asta și în școala militară și am fost tuns zero! Acum am scăpat...
Aici e o barcă. Un cuplu de pensionari plutește pe cursul apei...
14 iunie
Urmează un filmuleț, tot slab calitativ, dar extraordinar ca amintire pentru mine!
Cum cobora înserarea, cerul se umplea de lilieci! Am rămas stană de piatră văzând cum colegii aruncau castane în văzduh și liliecii le "vânau", coborau în picaj, înhățau castana "zburătoare", se redresau, își dădeau seama că "prada" e necomestibilă și o lepădau! Nu se vede în imagini, rămâne o temă de studiu pentru biologii pasionați!
Ceea ce urmează e cu beep! Se vizionează după ora 22 și doar dacă aveți peste 18 ani! Să nu ziceți că nu v-am spus!
15 iunie
Cartea
Era în germană, dar pozele m-au fascinat! Specialiștii au analizat pigmenții de pe Columna lui Traian și au aproximat culorile originale.
Fascinant!
Mergem la arenă.
Arena. Aici luptau gladiatorii.
16 iunie
Mierlele au fost prezente în fiecare dimineață. Nicăieri nu am văzut atât de multe și atât de netemătoare!
Iarăși fug din tabără, acum spre amfiteatru.
16 iunie
Cortul văzut din interior, după o noapte de ploi.
Patru poze făcute de Haiducul Pădure!
https://www.facebook.com/haiducul?fref=ts
18 iunie
De aici...
https://www.facebook.com/dada.mamusa?fref=ts
Începe strânsul taberei.
19 iunie
Concluzie
A fost mai frumos decât frumosul de acasă!
Poze profesionale despre eveniment găsiți aici:
Interesant. Foarte multe informaţii. Voi reveni cu întrebări suplientare, când voi avea mai mult timp!
RăspundețiȘtergereMaria Tirenescu