vineri, 22 decembrie 2017

Învățător la munte

  Pe doamna Ioana Bordea o cunosc atât cât poți afla despre o persoană cu care ești în aceeași echipă, în campania de împărțit fluturași. Am auzit că e învățătoare în Mugești și am îndrăznit să întreb:
- Pot merge cu dvs. sus, la munte, iarna? Că vara este o excursie plăcută, iarna... parcă aș urca cu mașina!
- Da' cum nu, oricând! Dar va trebui să mă așteptați până termin orele, pentru întoarcere!
- Nu e nevoie, zic. Urcatul cu mașina e avantajos pentru că ajung repede, nu pierd timp de zi cu mersul pe jos. De acolo mă descurc, oricum nu cobor pe același drum!

   Și s-a făcut vară, și s-a făcut toamnă, ba, cum-necum, s-a făcut și iarnă! Ne întâlnim întâmplător.
- Ziceați că mergeți la munte...
- Ăăăăă, ce de treabă am! zic eu, pentru că, de, unde să găsesc loc în agendă între "vizionat film", "odihnă", "mers la magazin","odihnă", "vizionat film" și "somn"? Ziceți dvs, cum să fac???
Așa că a trecut iarna, a trecut și primăvara... și uite-așa dădu iar ninsoarea peste noi!
  Mai erau două zile de școală până la sărbătorile Crăciunului, când am dat mesaj:
- E posibil?
- Este! a venit răspunsul.
Și iată-mă, cu noaptea-n cap, pe coclauri.

  N-aș vrea să fiu șofer! Adică în asemenea situație, vreau să spun. Zi de zi, adică! Pământul e tare ca piatra, acum e încă bun, neted, dar mai sus, pe unde sunt izvoarele... hmmm, sunt curios! Și nici așa nu e "de bine" pentru șofer, praf se fac lanțurile de pe cauciucuri! Că fără ele nu se poate pleca la drum, oricând dai de gheață, o mică alunecare și valea din dreapta... brrr!

Lanțurile ca lanțurile, dar telescoapele, arcurile, bucșile și toate celelalte marafeturi, plus combustibilul... 

Gata, am ajuns! Școala!
 

 "Cancelaria", altfel de cum o știu... Pentru că o știu și ca elev, tras de urechi, și ca părinte, tras de urechi... Deh, viața cu cercurile ei!






Un spațiu care va fi amenajat în viitor și unde este nevoie de sprijin, de mult sprijin!



Un hol din care începe să se vadă munca depusă de doamna învățătoare, împreună cu copiii!


  O clasă ca o bijuterie! O clasă mai frumoasă decât multe altele "de la oraș"! De unde știu? Păi am fost cu ocazia diverselor "activități diverse", organizate de școli și de colegii!




Cadouri primite de la oameni din depărtări...


  Copii cuminți și frumoși, care au cântat colinde! Felicitări, copii, felicitări, doamna învățătoare! Stimă și respect!


 Poza de despărțire.
 De aici începe excursia!


6 comentarii:

  1. Impresionant fragment de viata!
    Dragii copii... Oameni care iubesc ceea ce fac le ofera un inceput de viata cat mai bun. :)
    Mai scriu doar: Stima si Respect.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, impresionant!
      Departe de inspectorat, departe de director ori de primărie, iese la iveală pasiunea și dăruirea de a fi DASCĂL!
      Subliniez și eu, stimă și respect!

      Ștergere
  2. Inca mai sunt oameni care"sfintesc locul".O postare interesanta.Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oameni care nu sunt în luminile rampei și nici nu vor să fie, oameni care au făcut din profesie o Datorie și nu o sursă de venituri!
      Sărbătorile cu bine!

      Ștergere
  3. În asemenea locuri nu poţi fi învăţător sau profesor, ci numai Dascăl.
    Stimă!

    RăspundețiȘtergere