Mogoș

  O comună în inima Apusenilor, sate compuse din două-trei case, rătăcite printre dealuri. Să fii bătrân și singur în Mogoș e o tristețe, să fii și bolnav - e deja o tragedie...
  Încă o dată Mișu face un gest de omenie și duce alimente și medicamente celor uitați prin colțuri de rai.

  Ne oprim să facem "coloana" de două mașini! Apusenii ne privesc din depărtare, nucile ne strigă din șanț!

Drumul spre rai.

 

Admirăm cheile.

Șoc! Bostănăria ne înfrânează roțile!

 Barter: pită contra dovleac!

"Intrați și faceți poză în căsuța mea!", ne îndeamnă mătușa!

Revenim pe front!

Poză la concurență cu cea a lui Mișu, pentru "fotografia toamnei"!

Eu sunt sigur că diploma pentru cea mai faină poză va fi aici!

Centrala termică!!!

Retragerea cu torțe!

La revedere!

Mișu face poze cu peisajul.

  No, asta da uimire! Boi, ca pe timpuri! Vaci înjugate am văzut în Moldova, dar boi n-am mai văzut din copilărie!

Și aici concurez cu Mișu!

Primul popas. Casa "șerifului".

Se trece Rubiconul!

Recruții

Grădina

Povestea unei vieți.

Puntea către lume.

Am ajuns pe creastă. Deea adună diamante!

Reportaj din rai.

 

Aici am făcut poză și anul trecut!

Star parade!

Mai umilă decât anul trecut, mai aproape de țărână...

Tanti Salvina ne așteaptă, o anunțase Părintele.

  Urcăm spre un nene care locuiește departe, dincolo de creastă, singur printre sălbăticiuni. Drumul cu mașina de teren durează ceva. "Vine în fiecare duminică la biserică", ne spune Părintele.

Nu îl găsim acasă. Lăsăm pachetele pe masă.

Părintele

Prietenii din Brad.

"Arca lui Mișu"

  Tare mi-a fost greu aici... Mi-au dat lacrimile. Abia am ajuns cu mașinile de teren, departe de drumuri și de oameni.  O bătrânică singură, într-o casă cu acoperișul spart. Nu aude bine, nu vede bine, e aplecată până la pământ. O "vecină" de peste deal ne-a fost ghid. Vecină doar vara, doamna respectivă locuiește în Deva.

  Și anul trecut Părintele ne-a fost ghid. Ba mai mult, atunci nu am avut mașini de teren și dânsul a cărat pachete, cot la cot cu noi!

Acoperișul căzut, sus, la creastă.

Mâța

  O mână de ajutor.

  Norii prindeau culoarea ploii. Plecăm, să nu se ude drumul, urcușul e abrupt!

  O casă la marginea drumului. "Nu știu cine stă aici", spune Părintele.
O femeie singură... Ar fi trebuit să vedeți bucuria din privirea femeii, când ne-a văzut intrând, ba și cu alimente!

  Mai e de urcat.

  Mergem spre Virgil, un "tânăr" (cam la vreo patruzeci de ani) care nu s-a maturizat intelectual.
Pe drum ne întâlnim, iarăși, cu trecutul!

"Casa cu brad"! Cristi!

  Coborâm. Prietenii din Brad pleacă, noi mai mergem pe vale, la încă un singuratic. Parcă am trecut de marginea pământului, până i-am găsit casa!

  Norii devin grei. Lumina se strecoară pe sub ei și învăluie dealurile în miracol!

 Borna zero!

Plouă!

  Plouă! Ploaie de vară! A fost și piatră!

  Ne retragem. Înserarea e spectaculoasă de privit, telefonul meu e mofturos la lumină și mișcare...

  Popas scurt pentru o plăcintă și un ghinars!

"Căsuța din pădure". Nu, nu e din pădure, bătrânica e vecină cu tanti Salvina. Nu era acasă când am trecut pe aici, oprim acum, la înapoiere. Așa căsuță mică n-am văzut niciodată! Ferestrele luminate mi-au adus aminte de serile de toamnă din copilărie! Înăuntru - curățenie lună!

  Gata! Cugir, "i'll be back"! Drumul... ca în poze! Doamne-ajută!