Gorun bătrânul

Pe vârful sur, de piatră, al dealului zis Pleșa

Ședea Gorun, bătrânul. La piept strângea cămeșa,

Privind, mâhnit, departe, cum fumuri pătau zarea

La Sarmis, la Căpâlna, Ampoi și Germisara.

Cu multe zile-n urmă se înălțase pâcla

Din dava Rossostorum și până la Genucla.

Urca urgia-n zale pe valea lui Alutus

Cu vulturi prinși în suliți și cu luciri de scuturi.

Coboară Gorun, dacul, privirea-n Singidava

Și simte cum îl arde în suflet, grea, otrava

La gândul că dușmanul va pârjoli cetatea

De nu va vrea Zamolxe să îi mai ție partea.

Iar vor pleca moșnegii, muierile și pruncii

Pe cele două râuri în sus, pe firul luncii

Și-apoi, mergând pe plaiuri, pe drumuri de ciobani,

Vor rătăci prin codri timp lung, poate chiar ani

De nu va voi zeul cel mare și puternic

Să frângă-n sânge oastea dușmanului nemernic.

Se-ntunecă bărbosul Gorun, bătrânul dac,

La gândul care-l roade precum un vârcolac.

Cu soața lui, cu Rada, va sta ultima oară

Pe prispa de la casă, tăcuți și triști, diseară.

Porni-va ea, femeia, pe drumuri neștiute,

Iar el, bătrânul zimbru, rămâne-va să lupte,

Căci nu e loc în ceruri pentru acei mișei

Ce se feresc să lupte. Huliți și derbedei,

Vor rătăci prin lume și-n veci vor fi goniți,

Pân’ vor pieri de boală, flămânzi și rebegiți.

Dar el, Gorun la nume, dar și gorun în piept,

Va sta în fața morții cu spatele tot drept.

Așa a stat o viață, așa și moșii lui

Nu și-au plecat privirea în fața nimănui!

Frumoasă este viața, iar moartea-i veșnicie,

Lui nu îi este teamă și ce va fi, să fie!

“Eu mi-am băut tot vinul și mi-am cosit otava;

E vremea celor tineri să-nalțe Singidava!”

Grăi Gorun, bătrânul, la piept strângând cămeșa

Pe vârful sur, de piatră, al dealului zis Pleșa.

Povestea poemului

  Mergeam la Festivalul antic de la Carnuntum, Austria. Era pe la începutul verii. Drum lung, cu autocarul. Noapte, somnolență, lumină slabă. Am scris aceste versuri, emoționat de ceea ce știam că va fi și inspirat, în mare măsură, de imaginea "dacului" Scânteie Dorin, profesor din Cugir, care era cu noi. 

  Am citit poemul la focul din tabără, în cea de-a doua noapte... Iată că ecoul a ajuns pe podiumul de la Roma, primind Premiul al treilea la concursul de literatură "provocat" de Cenacolo di Roma, cu prilejul Centenarului!