Roma, un vis prea îndepărtat

 Nu m-am înghesuit la concursuri literare. Scriu rar, scriu foarte rar, doar atunci când în mine se întâmplă ceva. A, nu, nu este o comparație cu foarte mulții mânuitori de cuvinte din ziua de azi, e un gând și atât! 

  Am mai tatonat pe ici și pe colo diverse "cenacluri" din care am plecat foarte repede! Ori "gura mea spartă" a fost de vină, ori starea de greață, văzând pupincurismul față de lider ori față de cei cu oarecare faimă literară. N-ar exprima unul o opinie, să-l pici cu ceară! Așa a fost și cu "Cenaclul de la Roma". Sunt ani buni de când am intrat pe ușa grupului literar și cam tot atâția de când am dat înapoi! Am văzut acolo aplauze furibunde și cam atât!

  Dintre multele persoane întâlnite de-a lungul și de-a latul dunelor de litere, doar Claudia a apreciat proza mea. Mă refer la persoanele cu preocupări în domeniu. M-am mirat și mă mir, eu scriu exact "ca la școală", nu am căutat nimic, nu am încercat nimic, stiluri, forme, încrucișări ori "zvâcuri"! Cuvintele mele sunt cuvintele tatălui meu, atunci când povestea, în nopțile de iarnă, cu țigara mișcându-se în ritmul vorbirii prin întunericul din cameră...

  Premii am mai luat. Am trimis texte doar pentru a vedea dacă îmi permit să-mi dau cu părerea despre alții, pentru că pasiunea mea este... cârcoteala, nu scrisul! Nu am niciun drept, nu am studii literare, nu am o carieră de succes, am doar pasiunea pentru lectură! Și cred cu convingere că dezbaterea ajută!

  Într-un dialog oarecare, Claudia m-a întrebat dacă am mai scris ceva. Fusese un lung și spumos "duet de cuvinte" despre bicări, pe o pagină de facebook, loc în care mi-am dat frâu liber discursului. Deh, așa-s nevorbiții! 

  Mi-a sugerat să trimit ceva la concursul organizat de Cenaclul de la Roma, cu scopul (clar, m-am prins, dar am tăcut) să aibă ea material de vorbit în emisiunea literară pe care o moderează la Radio Vocativ! Altminteri, nu ar fi văzut material de la mine, neam!!! Am zâmbit, am trimis! De-a naibii ce e pielea pe mine, am trimis și poezie, domeniu în care nu trec de preselecția preselecției (opinie colectivă). 

  Surpriză, trec de prima etapă! "Și mai surpriză", mă calific la ambele secțiuni, poezie și proză! Juriul ridică ștacheta și cere "materiale" noi! 

  Ce să mai lungim vorba, "operele" au fost notate împreună, nu s-au dat premii separat pentru proză și separat pentru poezie! Așadar, m-am clasat pe locul doi cu proza scurtă și pe locul patru cu poezia! Triumf, mai ales că am fost singurul participant evidențiat la ambele "stiluri"! Vivat eu! Și nu e lucru de glumă, cercetați valoarea celorlalți premianți! 

  E premiul care încoronează moștenirea lăsată de tatăl meu și munca profesorilor de română din "generală" și din liceu, eroii mei, Ion Ionescu și Dan-Valeriu Jebeleanu! Să le fie odihna luminată!

  Ca un făcut, premierea continuă! Numai informația de pe facebook despre clasament m-a umplut de bucurie, ce să mai spun despre invitația de a merge la Roma? Visez? Și uite așa, hop în avion!

 Doamna Carmen Popescu, poet "pe val". Poeziile domniei sale (doar cele în rimă, precizez) sunt printre favoritele mele!

  Hmm... Pentru că "se învârtea" în preajma noastră prin aeroport, am bănuit că avem același drum și l-am abordat extrem de neprotocolar! Cu cine am avut onoarea? Aflați în episodul următor!

  Abia la urcarea în avion ne-am cunoscut "mai bine", doar eram vecini de scaun"! O doamnă superbă (e, toate doamnele sunt superbe, dânsa avea, totuși, ceva în plus!) și tăcută. Și așa a rămas, tăcută, până în ultima zi. Abia de aici, de acasă, i-am văzut cariera de poet! Mă înclin, Mirela Minuța!

Dacă vă spun că turnirul a continuat în avion, mă credeți? Duel în rime!

Prima Romă din viața mea! 

Aici a fost cazarea, stradă văzută în dimineața următoare.

 "Adaptarea la mediu"

  De aici începe povestea! O doamnă numai suflet și inimă (am voie să adaug "și vorbe"? Măi fraților, nu i-a tăcut gura o clipă, până și ruinele vorbeau între ele, că le-am auzit: "Aoleu, iar vine Lucia, se aude de peste șapte străzi!"), ne-a luat din scurt și ne-a aruncat în viața de noapte a Orașului etern! Din păcate pentru mine, eternitatea a ținut puțin...

Înapoi, la vila unde am fost cazați.

"Primul ajutor" după emoțiile "primului contact"!

 Și cum spirtul e la o literă de spirit, s-au distilat creațiile!

Petru Garda

 

 Doru Preda

Va urma!